ALOE, aloe, s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau roșii, dispuse în spice, și cu frunze cărnoase care conțin un suc folosit în farmacie (Aloe). ♦ Substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe și folosită în farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloès, lat. aloe.

aloe sfs [At: TDRG / V: ~s, ~oi / E: lat aloe] 1 Plantă din familia liliaceelor, cu tulpină groasă și lemnoasă, cu frunze cărnoase și flori mari, așezate în ciorchini sau spice, care crește mai ales în Africa (Aloe). 2 Substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar extrasă din frunzele unor specii de aloe (1) și întrebuințată în farmacie Si: sabur.

*ALOE(S), ‡ALOIU sm. 🌿 Plantă din familia liliaceelor, cu tulpină groasă și lemnoasă, mai mult sau mai puțin ramificată, cu frunze cărnoase și flori mari așezate în ciorchini sau spicuri; din ea se extrage materia rășinoasă și amară numită sabur; crește mai ales în Africa; (🖼 77) [fr. aloès < lat. – vsl. aloj < gr.].

ALOE s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau roșii, dispuse în spice, și cu frunze cărnoase care conțin un suc folosit în farmacie (Aloe). ♦ Substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe și întrebuințată în farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloès, lat. aloe.

ALOE S. f. Plantă exotică din familia liliaceelor, cu frunze cărnoase și flori mari așezate în spicuri, cultivată și la noi ca plantă ornamentală de cameră; din frunzele ei se extrage o substanță întrebuințată în medicină. – Variantă: aloes s. f.

ALOE s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice cu frunze cărnoase și flori mari dispuse în spice (Aloe); din frunzele unora dintre aceste specii se extrage un suc folosit în farmacie. – Fr. aloès (lat. lit. aloe).

ALOE s.f. (Bot.) Plantă exotică (decorativă) din familia liliaceelor, din ale cărei frunze se extrage o substanță întrebuințată în medicină. ♦ Medicament format din suc de frunze de aloe. [< fr. aloès, cf. it. aloe < lat., gr. aloe].

ALOE s. f. plantă exotică din familia liliaceelor, din ale cărei frunze se extrage o substanță întrebuințată în medicină. (< fr. aloès, lat., gr. aloe)

ALOE f. Plantă exotică cu flori mari galbene sau roșii, cu frunze cărnoase, din care se extrage un suc folosit în medicină. [G.-D. aloei] /<fr. aloes, lat. aloe

aloe f. plantă grasă din care se scoate o rășină amară și purgativă, întrebuințată în medicină. Firele frunzelor ei, dese și cărnoase, servesc la facerea frânghiilor și păturelor.

*alóe f. (vgr. aló, lat. áloe). Bot. Numele științific al saburuluĭ. – Articulat ar fi aloĭa, ca ploaĭe, ploaĭa.

aloes sm vz aloe

aloi sm vz aloe

ALOES S. f. v. aloe.

aloe s. f., art. aloea, g.-d. aloe, art. aloei; pl. aloe

aloe s. f., art. aloea, g.-d. aloe, art. aloei; pl. aloe

aloe s. f., art. aloea, g.-d. art. aloei; pl. aloe

aloe.

ALOE s. (BOT.; Aloe ferox și succotrina) (rar) sabur, (reg.) fiere-de-urs.

ALOE s. (BOT.; Aloë ferox și succotrina) (rar) sabur, (reg.) fiere-de-urs.

aloe s. f. Numele dat mai multor plante exotice, din frunzele cărora se extrage o substanță aromatică, folosită, printre altele, pentru a neutraliza mirosul neplăcut, mai ales în timpul înmormântării, și care se amestecă cu smirna. – Din fr. aloes, lat. aloe. (< gr. aloe).

ALOE L., SABUR, fam. Liliaceae. Gen originar din Africa (regiuni tropicale și meridionale), cca 200 specii, perene, cu numeroase forme pitice și înalte. Frunze persistente, cărnoase, cu spini moi pe margini, așezate în spirală. Flori mici, tubulare, albe, galbene, roz, portocalii sau roșii, reunite în spic sau racem.