altimetru sn [At: LTR / Pl: ~re / E: fr altimètre] Instrument cu care se măsoară altitudinea (față de nivelul mării sau față de o anumită cotă a terenului).

*ALTIMETRU (pl. -tre) sn. 📻 🛫 Aparat cu care se măsoară altitudinea [fr.].

ALTIMETRU, altimetre, s. n. Instrument cu care se măsoară altitudinea.

ALTIMETRU, altimetre, s. n. Instrument cu care se măsoară altitudinea. – Fr. altimètre.

ALTIMETRU s.n. Instrument de măsură a altitudinii. [< fr. altimètre].

ALTIMETRU s. n. instrument pentru măsurarea altitudinii. (< fr. altimètre)

ALTIMETRU ~e n. Instrument pentru măsurarea altitudinii. /<fr. altimetre

altimetru (desp. -me-tru) s. n., art. altimetrul; pl. altimetre

altimetru (-me-tru) s. n., art. altimetrul; pl. altimetre

altimetru s. n. (sil. -tru), art. altimetrul; pl. altmetre

ALTIMETRU aparat instalat la bordul aeronavelor sau aflat asupra parașutiștilor care indică altitudinea relativă a acestora față de un nivel luat ca referință. Altimetrul poate fi: barometric, funcționând pe principiul măsurării presiunii atmosferice care variază proporțional cu înălțimea și radio, măsurând înălțimea prin folosirea emisiunilor undelor electromagnetice și un post de recepție a undelor reflectate (Sin. radioaltimetru).

ALTI- „înălțime, altitudine”. ◊ L. altus „înalt” > fr. alti-, germ. id., engl. id. > rom. alti-. □ ~col (v. -col₁), adj., care crește în regiunea munților înalți; ~graf (v. -graf), s. n., altimetru înregistrator; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu stabilirea altitudinii punctelor caracteristice ale scoarței terestre; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea altitudinii față de un nivel de referință. ~telemetru (v. -tele-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea de la distanță a altitudinii unui punct inaccesibil.