34 de definiții pentru altoi (vb.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani.

altoi2 vtr [At: PRAV. MOLD. 12/2 / V: ~tui2, (Trs) oltui, (Mol) ultoi, ultui, holtui, hultui / Pzi: ~esc / E: mg oltani] 1 A introduce vlăstarul unei plante într-o altă plantă, de obicei de o specie inferioară, pentru ca aceasta să producă floarea și rodul celei dintâi. 2 A transforma prin altoire (1). 3 (Fig) A sădi, în sufletul cuiva, o anumită însușire. 4 (Reg) A vaccina. 5 (Fam) A da o lovitură zdravănă cuiva. 6-7 (Pex) A bate (zdravăn) pe cineva.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la portaltoi sau la planta altoită) A introduce o rămurică (anume aleasă) a unei plante în țesutul alteia, stabilind în modul acesta un contact între țesuturile lor generatoare, cu scopul de a da plantei altoite însușirile (mai valoroase) ale altoiului. V. grefa. Am altoit un măr cu un gutui. Am altoit un cais pe un prun.Fig. (Cu privire la o însușire) Povestitorul a știut, cu tainic meșteșug, s-o altoiască adînc [mîndria] și în jalea și în veselia ostașului romîn. ODOBESCU, S. II 530. 2. (Familiar) A da cuiva o lovitură; a plesni, a bate. Răsări... unul cu căciulă ponosită... – Stai, neică, să-l altoiesc și eu pe barosan, spuse, încercînd să se apropie. PAS, L. I 256. – Variantă: (Mold.) hultuí (ALECSANDRI, T. 368) vb. IV.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare, în scopul de a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate pe cineva; a lovi, a plesni. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Magh. oltani.

A ALTOÍ ~iésc tranz. 1) (plante) A trata cu altoi. 2) fig. fam. A supune unei lovituri; a lovi. 3) fig. (sentimente, relații) A consolida în mod sistematic; a inspira cu regularitate; a cultiva. /<ung. oltani

altoì v. 1. a sădi un altoiu; 2. a vaccina, a împărtăși prin artă o boală molipsitoare. [Ung. OLTANI, de unde și forma moldovenească hultui].

HULTUÍ vb. IV v. altoi2.

hultui v vz altoi2

oltăni[1] v vz altoi2 corectat(ă)

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

oltoi2[1] v vz altoi2 corectat(ă)

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

oltoni[1] v vz altoi

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

altoĭésc v. tr. (ung. oltani). Vest. Înfig altoĭ (la pomĭ). Vaccinez. – În Trans. și ultuĭesc (Agrb. Înt. 256), în Mold. hultuĭesc. V. presădesc și alduĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

altoi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. altoiesc, 3 sg. altoiește, imperf. 1 altoiam; conj. prez. 1 sg. să altoiesc, 3 să altoiască

altoi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. altoiesc, imperf. 3 sg. altoia; conj. prez. 3 să altoiască

altoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. altoiésc, imperf. 3 sg. altoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. altoiáscă

altoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. altoiesc, conj. altoiască)

altoiesc, -oiască 3 conj., -oiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALTOÍ vb. (înv. și reg.) a prăsădi. (A ~ o plantă.)

ALTOÍ vb. v. atinge, bate, inocula, lovi, vaccina.

ALTOI vb. (înv. și reg.) a prăsădi. (A ~ o plantă.)

altoi vb. v. ATINGE. BATE. INOCULA. LOVI. VACCINA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

altoí (altoiésc, altoít), vb.1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. – 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Var. (Mold.) hultui. Mag. oltani (Dar; Gáldi, Dict., 83). Sensul 2 nu apare și la var.Der. altoială, s. f. (altoire); altoi, s. n. (ramură folosită la altoire); altoior, adj. (care altoiește); altoitură, s. f. (altoire); hultoană, s. f. (altoi); hultuitură, s. f. (acțiunea de a altoi); altoană, s. f. (Mold., altoi).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

altoí2, altoiesc, (oltoi), vb. tranz. – 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Din magh. oltani (Scriban, Șăineanu, DLRM, DEX, MDA).

altoí, altoiesc, (oltoi), vb. tranz. – 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Din magh. oltóág „a altoi”.

oltoní, oltonesc, (altoi, oltoi), vb. tranz. – (reg.) 1. A „lipi”, printr-un procedeu special, o creangă de pom roditor pe tulpina unui pom neroditor: „Grădina ți-o îngrădé / Și pomii ți-i oltoné” (Memoria, 2001: 113). 2. Vaccin care se face copiilor pentru prevenirea unor boli (ALRRM, 1969: 146; pe valea Marei). 3. A lovi pe cineva, a da cuiva o palmă. – Din magh. oltani (Scriban, Șăineanu; DA, Galdi, cf. DER; DLRM, DEX).

oltoní, oltonesc, (oltoi), vb. tranz. – 1. A „lipi”, printr-un procedeu special, o creangă de pom roditor pe tulpina unui pom neroditor: „Grădina ți-o îngrădé. / Și pomii ți-i oltoné” (Memoria 2001: 113). 2. Vaccin care se face copiilor pentru prevenirea unor boli (ALR 1969: 146; pe valea Marei). 3. A lovi pe cineva, a da cuiva o palmă. – Din magh. oltani (< magh. olt „a altoi; a vaccina”).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

altoi2, altoiesc v. t. a bate; a lovi; a plesni

Intrare: altoi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • altoi
  • altoire
  • altoit
  • altoitu‑
  • altoind
  • altoindu‑
singular plural
  • altoiește
  • altoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • altoiesc
(să)
  • altoiesc
  • altoiam
  • altoii
  • altoisem
a II-a (tu)
  • altoiești
(să)
  • altoiești
  • altoiai
  • altoiși
  • altoiseși
a III-a (el, ea)
  • altoiește
(să)
  • altoiască
  • altoia
  • altoi
  • altoise
plural I (noi)
  • altoim
(să)
  • altoim
  • altoiam
  • altoirăm
  • altoiserăm
  • altoisem
a II-a (voi)
  • altoiți
(să)
  • altoiți
  • altoiați
  • altoirăți
  • altoiserăți
  • altoiseți
a III-a (ei, ele)
  • altoiesc
(să)
  • altoiască
  • altoiau
  • altoi
  • altoiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hultui
  • hultuire
  • hultuit
  • hultuitu‑
  • hultuind
  • hultuindu‑
singular plural
  • hultuiește
  • hultuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hultuiesc
(să)
  • hultuiesc
  • hultuiam
  • hultuii
  • hultuisem
a II-a (tu)
  • hultuiești
(să)
  • hultuiești
  • hultuiai
  • hultuiși
  • hultuiseși
a III-a (el, ea)
  • hultuiește
(să)
  • hultuiască
  • hultuia
  • hultui
  • hultuise
plural I (noi)
  • hultuim
(să)
  • hultuim
  • hultuiam
  • hultuirăm
  • hultuiserăm
  • hultuisem
a II-a (voi)
  • hultuiți
(să)
  • hultuiți
  • hultuiați
  • hultuirăți
  • hultuiserăți
  • hultuiseți
a III-a (ei, ele)
  • hultuiesc
(să)
  • hultuiască
  • hultuiau
  • hultui
  • hultuiseră
oltui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oltoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oltoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oltăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
holtui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • altui
  • altuire
  • altuit
  • altuitu‑
  • altuind
  • altuindu‑
singular plural
  • altuiește
  • altuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • altuiesc
(să)
  • altuiesc
  • altuiam
  • altuii
  • altuisem
a II-a (tu)
  • altuiești
(să)
  • altuiești
  • altuiai
  • altuiși
  • altuiseși
a III-a (el, ea)
  • altuiește
(să)
  • altuiască
  • altuia
  • altui
  • altuise
plural I (noi)
  • altuim
(să)
  • altuim
  • altuiam
  • altuirăm
  • altuiserăm
  • altuisem
a II-a (voi)
  • altuiți
(să)
  • altuiți
  • altuiați
  • altuirăți
  • altuiserăți
  • altuiseți
a III-a (ei, ele)
  • altuiesc
(să)
  • altuiască
  • altuiau
  • altui
  • altuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

altoi, altoiescverb

  • 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prăsădi
    • format_quote Am altoit un măr cu un gutui. Am altoit un cais pe un prun. DLRLC
    • format_quote figurat Povestitorul a știut, cu tainic meșteșug, s-o altoiască adînc [mândria] și în jalea și în veselia ostașului romîn. ODOBESCU, S. II 530. DLRLC
  • 2. familiar A bate, a lovi, a plesni pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Răsări... unul cu căciulă ponosită... – Stai, neică, să-l altoiesc și eu pe barosan, spuse, încercînd să se apropie. PAS, L. I 256. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.