altruism sn [At: KLOPȘTOCK, F. 126 / Pl: ~e / E: fr altruisme] (În opoziție cu egoism) 1 Înclinare de a ajuta pe altul, de a se jertfi pentru aproapele său, pornire generoasă. 2 (Flz) Doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine.

*ALTRUISM sn. 🦉 Însușirea de a fi bun cu alții, de a ajuta pe alții, pornire desinteresată [fr.].

ALTRUISM s. n. (în opoziție cu egoism) Dispoziție de a acționa dezinteresat, trecînd peste interesele personale, în favoarea altor oameni sau a întregii colectivități. Fondul literaturii adevărate nu e de loc egoismul, ci altruismul cel mai larg și mai simpatic. IONESCU-RION, C. 105.

ALTRUISM s. n. Dispoziție sufletească de a acționa dezinteresat în favoarea altora. – Fr. altruisme.

ALTRUISM s.n. Atitudine binevoitoare și dezinteresată manifestată în favoarea altora. [< fr. altruisme, cf. lat. alter – altul].

ALTRUISM s. n. atitudine binevoitoare și dezinteresată în favoarea altora; principiu etic preconizând asemenea atitudine. (< fr. altruisme)

ALTRUISM n. Atitudine binevoitoare și dezinteresată manifestată în folosul altora. [Sil. al-tru-] /<fr. altruisme

altruism n. dispozițiune binevoitoare pentru alții (în filozofia pozitivistă).

*altruízm n., pl. e (fr. altruisme, d. autrui, altu, după lat. alter, altu). Calitatea de a fi bun p. alțiĭ, de a fi dezinteresat, milă. V. egoizm.

altruism s. n.

altruism s. n.

altruism s. n.

altruism.

ALTRUISM s. generozitate.

Altruism ≠ egoism, egotism