17 definiții pentru alunga

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALUNGÁ, alúng, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. 2. A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. – Lat. *allongare (< longus).

ALUNGÁ, alúng, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. 2. A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. – Lat. *allongare (< longus).

alungá [At: DOSOFTEI, ap. HEM 960 / V: (înv) l- / Pzi: alung / E: lat *al-longare] 1-2 vtr A (se) fugări. 3 vr (Fig) A se succeda. 4 vr A se repezi după... 5 vtr A goni. 6 vt (Îe) A ~ (pe cineva) din țară A expulza. 7 vr (D. vite) A fi în rut. 8 vtr A îndepărta. 9 vt (Fig) A elimina.

ALUNGÁ, alúng, vb. I. Tranz. 1. A sili (pe cineva) să părăsească un loc, a goni, a îndepărta, a înlătura. M-alungați cu pietre ca pe cîine. BENIUC, V. 86. Uncheșul meu a alungat o viespe care-l bîzîia. SADOVEANU, N. F. 178. Alungă cioară cu perja-n gură tocmai dincolo, peste hotar. CREANGĂ, A. 72. ◊ Fig. Alungă mîhnirea ta... nu ai de ce fi supărat. CREANGĂ, P. 189. [Luceafărul] lucește c-un amor nespus Durerea să-mi alunge. EMINESCU, O. I 175. Sufletu-mi în taină șoptind inimii tale... Va alunga din ochii-ți oricare negri nori. ALECSANDRI, P. I 139 2. A alerga după..., a se lua după..., a goni din urmă, a urmări, a fugări. Vede ieșind dintr-o pădure... cele șepte iepe alungate de un roi nemărginit de țînțari. EMINESCU, N. 20. Zi de vară cît de lungă Vînătorul o alungă [pe căprioară]. ALECSANDRI, P. II 90. Iată pădurea unde alungam mierle. RUSSO, O. 120. Un dulce copilaș... alungă-un fluturaș. ALECSANDRI, P. P. 36. ◊ Fig. Cînd ne-am oprit, lumina alunga aburii peste oglinzile luminișurilor. SADOVEANU, N. F. 61. ◊ Refl. Nu te-a mai putea ajunge, măcar să se alunge el cît și cît după tine. SBIERA, P. 56. E un lup ce se alungă după prada-i Spăimîntată. ALECSANDRI, P. A. 115. ♦ Refl.reciproc. A se fugări unul pe altul. Patru surori gemene Scapără din cremene. Toată ziua se alungă Și nu-i chip să se ajungă (Roțile căruței). SADOVEANU, P. C. 8. Cît mi-a fost mie de drag... Să văd codrul plin de-areți Și cîrlanii cum s-alungă. COȘBUC, P. II 167. ◊ Fig. Domoale valuri se alungă, Recad cu spume argintii. POEZ. N. 265. Printr-un văzduh posomorît s-alungă nouri spulberați... de furtună. SADOVEANU, N. F. 26. Șoaptele curtenilor se alungau iute prin toate colțurile ca niște gîngănii veninoase. SADOVEANU, N. P. 27. Urlete de bătălie s-alungau după olaltă. EMINESCU, O. I 144.

ALUNGÁ, alúng, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a îndepărta. Spune o vorbă grea, bate-mă, alungă-mă, mă duc! (SADOVEANU). 2. A se lua, a alerga după...; a urmări, a fugări. Un dulce copilaș... alungă un fluturaș (ALECSANDRI). – Lat. *allongare.

A ALUNGÁ alúng tranz. 1) (ființe) A forța să plece (în altă parte); a da afară; a fugări; a goni; a izgoni. 2) (ființe) A face să părăsească un loc, urmărind. 3) fig. (gânduri, stări sufletești etc.) A da la o parte; a înlătura. /<lat. allongare

alungà v. 1. a goni de tot, a fugări: copilul alungă fluturele; 2. a lua la goană: un lup ce se alungă după prada-i spăimântată AL. [Lat. *ALLONGARE, din LONGUS, lit. a împinge în lung (cf. alerga)].

alúng, a v. tr. (lat. allongare = elongare, de la longus, lung). Fugăresc: copilu alungă fluturiĭ. Exclud: a fost alungat din sală. V. refl. Mă ĭaŭ la goană: copiiĭ se alungă uniĭ pe alțiĭ, lupiĭ se alungă după pradă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alunga (a ~) (a izgoni) vb., ind. prez. 1 sg. alung, 2 sg. alungi, 3 alungă; conj. prez. 1 sg. să alung, 3 să alunge

alunga (a ~) vb., ind. prez. 3 alungă

alungá vb., ind. prez. 1 sg. alúng, 3 sg. și pl. alúngă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALUNGÁ vb. 1. v. izgoni. 2. v. respinge. 3. v. surghiuni.

ALUNGA vb. 1. a depărta, a goni, a izgoni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (înv. și pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. și reg.) a întiri, a mîna, a tăia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. și Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. și Ban.) a sprînji, (Transilv. și Maram.) a țipa, (Ban. și Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a rășchira, (fam.) a mătrăși, (fam. fig.) a mătura. (L-a ~ de la sine.) 2. a goni, a izgoni, a respinge, (înv.) a împinge. (Îl ~ pe inamic.) 3. a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, a surghiuni, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alungá (alúng, alungát), vb. – A îndepărta, a goni, a speria. Lat. allŏngāre (Pușcariu 71; Candrea-Dens., 1024; REW 1853; DAR); cf. it. allongare, cat. alunyar(se) și lat. elongarefr. éloigner. DAR și REW consideră că este posibilă der. directă din ēlŏngāre. Cf. lung.Der. alungat, adj. (îndepărtat, prigonit); alungător, adj. (care alungă; prigonitor).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NATURAM EXPELLES FURCA, TAMEN USQUE RECURRET (lat.) alungi natura cu furca, dar ea se va întoarce în goană mereu – Horațiu, „Epistulae”, I, 10, 24. Zadarnic încerci să îngrădești firea, ea își impune legile.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A ALUNGA a da avrigu’, a da (cuiva) cu flit, a pune pe fugă, a zgorni.

Intrare: alunga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alunga
  • alungare
  • alungat
  • alungatu‑
  • alungând
  • alungându‑
singular plural
  • alungă
  • alungați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alung
(să)
  • alung
  • alungam
  • alungai
  • alungasem
a II-a (tu)
  • alungi
(să)
  • alungi
  • alungai
  • alungași
  • alungaseși
a III-a (el, ea)
  • alungă
(să)
  • alunge
  • alunga
  • alungă
  • alungase
plural I (noi)
  • alungăm
(să)
  • alungăm
  • alungam
  • alungarăm
  • alungaserăm
  • alungasem
a II-a (voi)
  • alungați
(să)
  • alungați
  • alungați
  • alungarăți
  • alungaserăți
  • alungaseți
a III-a (ei, ele)
  • alungă
(să)
  • alunge
  • alungau
  • alunga
  • alungaseră
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lunga
  • lungare
  • lungat
  • lungatu‑
  • lungând
  • lungându‑
singular plural
  • lungă
  • lungați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lung
(să)
  • lung
  • lungam
  • lungai
  • lungasem
a II-a (tu)
  • lungi
(să)
  • lungi
  • lungai
  • lungași
  • lungaseși
a III-a (el, ea)
  • lungă
(să)
  • lunge
  • lunga
  • lungă
  • lungase
plural I (noi)
  • lungăm
(să)
  • lungăm
  • lungam
  • lungarăm
  • lungaserăm
  • lungasem
a II-a (voi)
  • lungați
(să)
  • lungați
  • lungați
  • lungarăți
  • lungaserăți
  • lungaseți
a III-a (ei, ele)
  • lungă
(să)
  • lunge
  • lungau
  • lunga
  • lungaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alunga, alungverb

  • 1. adesea figurat A sili pe cineva să părăsească un loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote M-alungați cu pietre ca pe cîine. BENIUC, V. 86. DLRLC
    • format_quote Uncheșul meu a alungat o viespe care-l bîzîia. SADOVEANU, N. F. 178. DLRLC
    • format_quote Alungă cioara cu perja-n gură tocmai dincolo, peste hotar. CREANGĂ, A. 72. DLRLC
    • format_quote figurat Alungă mîhnirea ta... nu ai de ce fi supărat. CREANGĂ, P. 189. DLRLC
    • format_quote figurat [Luceafărul] lucește c-un amor nespus Durerea să-mi alunge. EMINESCU, O. I 175. DLRLC
    • format_quote figurat Sufletu-mi în taină șoptind inimii tale... Va alunga din ochii-ți oricare negri nori. ALECSANDRI, P. I 139, DLRLC
  • 2. A se lua, a alerga după... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vede ieșind dintr-o pădure... cele șepte iepe alungate de un roi nemărginit de țînțari. EMINESCU, N. 20. DLRLC
    • format_quote Zi de vară cît de lungă Vînătorul o alungă [pe căprioară]. ALECSANDRI, P. II 90. DLRLC
    • format_quote Iată pădurea unde alungam mierle. RUSSO, O. 120. DLRLC
    • format_quote Un dulce copilaș... alungă-un fluturaș. ALECSANDRI, P. P. 36. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd ne-am oprit, lumina alunga aburii peste oglinzile luminișurilor. SADOVEANU, N. F. 61. DLRLC
    • format_quote reflexiv Nu te-a mai putea ajunge, măcar să se alunge el cît și cît după tine. SBIERA, P. 56. DLRLC
    • format_quote reflexiv E un lup ce se alungă după prada-i spăimîntată. ALECSANDRI, P. A. 115. DLRLC
    • 2.1. reflexiv reciproc A se fugări unul pe altul. DLRLC
      • format_quote Patru surori gemene Scapără din cremene. Toată ziua se alungă Și nu-i chip să se ajungă (Roțile căruței). SADOVEANU, P. C. 8. DLRLC
      • format_quote Cît mi-a fost mie de drag... Să văd codrul plin de-areți Și cîrlanii cum s-alungă. COȘBUC, P. II 167. DLRLC
      • format_quote figurat Domoale valuri se alungă, Recad cu spume argintii. POEZ. N. 265. DLRLC
      • format_quote figurat Printr-un văzduh posomorît s-alungă nouri spulberați... de furtună. SADOVEANU, N. F. 26. DLRLC
      • format_quote figurat Șoaptele curtenilor se alungau iute prin toate colțurile ca niște gîngănii veninoase. SADOVEANU, N. P. 27. DLRLC
      • format_quote figurat Urlete de bătălie s-alungau după olaltă. EMINESCU, O. I 144. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.