PEJMĂ, pejme, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate și cu frunze dințate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros plăcut de mosc (Amberboa moschata), cealaltă cu flori galbene, plăcut mirositoare (Amberboa odorata). – Din magh. pézsma.

PEJMĂ s. (BOT.; Amberboa moschata) (reg.) bumbi (pl.), cănăfior, didinele (pl.), parfumași (pl.), pufuleți (pl.), scăișori (pl.), spoitori (pl.).

Centaurea moschata L. (syn. C. suaveolens L.; C. odorata hort.; Amberboa moschata DC.). Specie ce înflorește vara-toamna. Flori roz-purpurii, roșii, galbene și albe, parfumate, în capitule ceva mai ovale decît la speciile precedente, cu pedunculi lungi, foliolele involucrului optuze. Frunze alterne, verzi-strălucitoare, lobate, dințate. Plantă anuală, erbacee, glabră. Tulpină (cca 80 cm înălțime) rigidă, ramificată. Fructe, achene (Pl. 18, fig. 103).