AMBIDEXTRU, -Ă, ambidextri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se folosește cu aceeași îndemânare de ambele mâini. – Din fr. ambidextre.

ambidextru, ~ă smf, a [At: DA / P: ~dex-tru / Pl: ~ri, ~re / E: fr ambidextre] 1-2 (Persoană) care se folosește cu aceeași îndemânare de ambele mâini.

*AMBIDEXTRU, -TRĂ adj. sm. f. 🫀 Care se slujește deopotrivă și cu aceeași îndemînare de mîna dreaptă și de cea stîngă [fr. < lat.].

AMBIDEXTRU, -Ă, ambidextri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se slujește cu aceeași îndemânare de ambele mâini. – Din fr. ambidextre.

AMBIDEXTRU, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se folosește cu aceeași dexteritate la ambele mâini. (< fr. ambidextre)

AMBIDEXTRU ~ă (~i, ~e) și substantival Care se folosește cu aceeași îndemânare de ambele mâini. [Sil. -dex-tru] /<fr. ambidextre

ambidextru adj. m., s. m., pl. ambidextri; adj. f., s. f. ambidextră, pl. ambidextre

ambidextru adj. m., s. m., pl. ambidextri; adj. f., s. f. ambidextră, pl. ambidextre

ambidextru adj. m., s. m., pl. ambidextri; f. sg. ambidextră, pl. ambidextre

AMBI- „amîndoi, împreună, dublu”. ◊ L. ambo „doi, amîndoi” > fr. ambi-, germ. id., engl. id. > rom. ambi-. □ ~dextrie (v. -dextrie), s. f., însușirea de a fi ambidextru; ~dextru (v. -dextru), adj., s. m. și f. (persoană) care se folosește la fel de bine de ambele mîini; ~gen (v. -gen₂), adj., s. n., 1. adj. Cu stamine și pistile în aceeași floare; sin. monoclin, bisexual. 2. s. n. Denumire improprie pentru genul neutru; ~opie (v. -opie), s. f., vedere dublă; ~par (v. -par), adj., (despre muguri) care produce atît frunze, cît și flori; ~valent (v. -valent), adj., referitor la existența concomitentă a două aspecte radical diferite.