7 definiții pentru ambulacru
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMBULACRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. – Din fr. ambulacre.
AMBULACRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. – Din fr. ambulacre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ambulacru sn [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr ambulacre] Organ tubular subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echimodermelor și care servește la locomoție, respirație și pipăit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMBULACRU s.n. Mic tub terminat cu o ventuză, servind ca organ de locomoție la echinoderme. [< fr. ambulacre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMBULACRU s. n. tub mic terminat cu o ventuză, organ de locomoție la echinoderme. (< fr. ambulacre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ambulacru (desp. -la-cru) s. n., art. ambulacrul; pl. ambulacre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ambulacru (-la-cru) s. n., art. ambulacrul; pl. ambulacre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ambulacru s. n. (sil. -cru), art. ambulacrul; pl. ambulacre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -la-cru
substantiv neutru (N37) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ambulacru, ambulacresubstantiv neutru
- 1. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. DEX '09 DEX '98 MDA2 DN
etimologie:
- ambulacre DEX '09 DEX '98 MDA2 DN