6 definiții pentru ambuscat (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMBUSCAT, ambuscați, adj., s. m. (Franțuzism) (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. – Din fr. embusqué.
AMBUSCAT, ambuscați, adj., s. m. (Franțuzism) (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. – Din fr. embusqué.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ambuscat sm, am [At: DEX2 / Pl: ~ați / E: fr embusqué] (Frm) 1-4 (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar (sau scutit de lupta pe front).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMBUSCAT, -Ă adj., s.m. (Liv.) (Militar) scutit de instrucție și front fără motive serioase; învîrtit. [< fr. embusqué].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMBUSCAT, -Ă adj., s. m. (militar) scutit de instrucție și front; învârtit. (< fr. embusqué)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ambuscat adj. m., pl. ambuscați; f. sg. ambuscată, pl. ambuscate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ambuscat s. m., pl. ambuscați
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: Ortografic, DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ambuscat, ambuscațisubstantiv masculin ambuscat, ambuscatăadjectiv
- 1. (Soldat) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. DEX '09 DEX '98 MDA2
- diferențiere (Militar) scutit de instrucție și front fără motive serioase. DNsinonime: învârtit
etimologie:
- embusqué DEX '09 DEX '98 MDA2 DN