AMESTEC, amestecuri, s. n. 1. Reunire de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecătură (1), combinație, mixtură. ♦ (Chim.) Produs obținut din două sau mai multe substanțe care își păstrează proprietățile caracteristice. 2. Amestecătură (2). 3. Intervenție într-o afacere; participare (necerută sau forțată) la treburile sau relațiile altora; ingerință. ◊ Expr. A (nu) avea (vreun) amestec = a (nu) avea (vreun) rol într-o afacere, a (nu) avea (vreo) legătură cu cineva sau ceva. – Din amesteca (derivat regresiv).

amestec sn [At: (a. 1621) DOC., ap. HEM / Pl: ~uri / E: drd amesteca] 1 Reunire de lucruri diverse. 2 Complex format din elemente diferite Si: amestecătură (1), mixtură, combinație. 3 (Chm) Produs obținut prin punerea laolaltă a mai multor substanțe care își păstrează proprietățile. 4 Confuzie. 5 Intervenție într-o acțiune. 6-7 Participare (necerută sau forțată) în treburile sau relațiile altora Si: (liv) ingerință. 8-9 (Îe) A (nu) avea (vreun) ~ A (nu) avea legătură cu cineva sau ceva. 10-11 (Îae) A (nu) avea (vreun) rol într-o afacere.

AMESTEC (pl. -ecuri) sn. 1 Punere la un loc a mai multor lucruri ¶ 2 Lucruri îngrămădite fără nici un rost, confuziune ¶ 3 Împreunare de mai multe lucruri, de mai multe însușiri: Laurent era ~ul cel mai plăcut de om serios și de ceea ce se numește „un gamin” (I.-GH.) ¶ 4 Participare la un lucru, la o afacere, faptul de a fi tovarăș cu cineva (mai des în înțeles pejorativ): ai face mai bine să stai deoparte, să n’ai nici un ~ în această afacere ¶ 5 Legătură, raport: se strecoară în inima copiilor datina și obiceiuri ce n’au aici un ~ cu datinile moștenite de noi de la străbunil Romani (JIP.) ¶ 6 ‡Pretenție asupra unui lucru ¶ 7 ‡De-~ul, loc. adv. Amestecat la un loc, împreună: porțile zidiului tocmite cu aur și cu argint de-ameastecul (DOB.) [amesteca].

AMESTEC, amestecuri, s. n. 1. Reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecătură (1), combinație, mixtură. ♦ (Chim.) Produs obținut prin punerea laolaltă a mai multor substanțe care își păstrează proprietățile caracteristice. 2. Amestecătură (2). 3. Intervenție într-o afacere; participare (necerută sau forțată) la treburile sau relațiile altora; ingerință. ◊ Expr. A (nu) avea (vreun) amestec = a (nu) avea un (vreun) rol într-o afacere, a (nu) avea (vreo) legătură cu cineva sau ceva. – Din amesteca (derivat regresiv).

AMESTEC, amestecuri, s. n. 1. Reunire de lucruri diverse, complex format din elemente diferite. V. amestecătură. Amestec de culori, Sta în fereastră neliniștit... nu știa ce să gîndească, nici gîndea ceva, era un amestec fără șir de icoane turburi, îmbătătoare. EMINESCU, N. 75. ♦ (Fiz., Chim.) Produs obținut prin punerea laolaltă a mai multor substanțe. Aerul este un amestec de gaze. 2. Faptul de a se amesteca, de a interveni într-o afacere; participare (de obicei necerută sau forțată) la treburile sau la relațiile altora; intervenție, ingerință. Securitatea popoarelor și menținerea păcii pot fi asigurate dacă popoarele vor impune respectarea suveranității lor, vor lupta împotriva amestecului străin în, organizarea vieții lor, împotriva bazelor militare și a oricărei ocupații din partea unor trupe străine. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2694. Toți întoarseră capetele, mirați de amestecul unui străin în conversația lor. REBREANU, R. I 38. Expr. A avea (vreun) amestec = a se amesteca sau a juca un rol într-o afacere, a avea o legătură (cu cineva sau ceva). Cine știe dacă n-aveți și voi amestec. DAVIDOGLU, M. 20. Dar ce te interesează pe tine asta? Ai vreun amestec? SADOVEANU, N. F. 108. Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi... N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKl, O. I 97. ♦ (Învechit și arhaizant) Intrigă. Vra să zică, beizade, după atîtea vorbe, amestecuri și fapte care nu-ți sînt de laudă, ai îndrăznit în sfîrșit să te înfățișezi domnului tău. SADOVEANU, Z. C. 100.

AMESTEC, amestecuri, s. n. 1. Reunire de lucruri diverse; complex format din elemente diferite. ♦ (Chim.) Produs obținut prin punerea laolaltă a mai multor substanțe. 2. Intervenție într-o afacere; participare (necerută sau forțată) la treburile sau relațiile altora. Toți întorseseră capetele, mirați de amestecul unui străin în conversația lor (REBREANU). ◊ Expr. A avea (vreun) amestec = a juca un rol într-o afacere, a avea legătură cu cineva sau ceva. ♦ (Înv. și arh.) Intrigă. – Postverbal al lui amesteca.

AMESTEC ~uri n. 1) Complex format din lucruri diferite; amestecătură. 2) chim. Produs obținut prin amestecarea a două sau mai multe substanțe. 3) Intervenție (necerută sau forțată) în treburile altora. ◊ A nu avea nici un ~ a nu avea nici o legătură cu ceva sau cu cineva. /v. a amesteca

amestec n. rezultatul amestecăturii; 1. lucruri amestecate: amestec de plăcere și amare suferinți AL.; 2. ingerință, intervenire: fără niciun amestec din parte-i.

1) améstec n., pl. urĭ (d. a amesteca). Rezultatu amestecăriĭ: amestec de aur și argint, de vin și apă, de bucurie și întristare. Fig. Ingerență, intervenire: fără amestecu nimănuĭ. – La Dos. și méstec.

mestec² sn vz amestec

1) méstec n. V. amestec 1.

amestec s. n., pl. amestecuri

amestec s. n., pl. amestecuri

amestec s. n., pl. amestecuri

amestec

amestec, -curi.

AMESTEC s. 1. combinație, (livr.) melanj, mixtură. (Un ~ de substanțe.) 2. v. imixtiune.

AMESTEC s. 1. combinație, (livr.) melanj, mixtură. (Un ~ de substanțe.) 2. imixtiune, ingerință, intervenție. (~ în treburile altul stat.)

Amestec ≠ neamestec, pur, curat

AMESTEC. Subst. Amestec, amestecare, îmbinare; amestecătură (fig.), melanj (franțuzism), mixtură (livr., depr.), amalgam (fig.). Interferență, suprapunere, întrepătrundere, interpenetrație; combinare, combinație, fuzionare, fuziune, contopire; mixare, mixaj. Aliaj. Amalgamare. Încrucișare, corcire, hibridare, hibridizare. Sincretism, eclectism; pestrițătură, împestrițătură, împestrițare, caleidoscop (fig.), mozaic (fig.); potpuriu (fig.), conglomerat (fig.). Miscelaneu. Miscibilitate. Terci, terciuială, terciuire, chiseliță, talmeș-balmeș (fam.), ghiveci; torocală (reg.). Corcitură, corci (reg.), hibrid. Cafuso, creol, metis, mulatru, sambo. Catîr, mul (rar), mular (neobișnuit). Adj. Amestecat, mixt, compozit, combinat, îmbinat; hibrid, corcit, încrucișat; impur, pestriț, împestrițat, pestrițat (rar), pestricior (dim., pop.). Miscibil; fuzionabil. Sincretic; eclectic; eterogen. Vb. A amesteca, a combina, a îmbina, a mixa. A amalgama (fig.); a alia; a malaxa. A contopi; a încrucișa, a hibrida, a hibridiza; a împestrița, a pestrița (rar). A se amesteca, a se contopi, a fuziona. A se încrucișa, a se corci. A se întrepătrunde, a se interfera. V. întretăiere, pestrițătură.

MÉSTEC² s. n. V. amestec.