15 definiții pentru amintire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-și) aminti.Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. – V. aminti.

amintire1 sf [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / Pl: ~tiri / E: aminti] 1 Revenire în mintea cuiva a unui fapt, a unui lucru din trecut. 2 (Îlav) În ~ a cuiva (sau a ceva) Ca semn că cineva (sau ceva) nu a fost dat uitării. 3 Imagine păstrată în memorie. 4 Obiect (dăruit) care amintește de cineva (sau de ceva) Si: suvenir. 5 (Lpl) Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață.

AMINTIRE sf. 1 Faptul de a(-și) aminti, de a(-și) aduce aminte 2 Aducere aminte: amintiri duioase mă leagă de acest loc 3 Pomenire: cea mai veche ~ despre familia Ureche este din secolul al XV-lea.

AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de A(-și) aminti.Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănator cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. – V. aminti.

AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a (- ș i) aminti. 1. Reproducere în minte a ceva întipărit în memorie; aducere-aminte. M-aș fi bucurat mai mult dacă nu mi-ar fi fost ochii în lacrimi la amintirea mamei. SADOVEANU, N. F. 82. ◊ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării; în memoria..., spre aducere aminte. Cinstesc pe bătrîne în amintirea trecutei lor frumuseți. NEGRUZZI, S. I 38. 2. Pomenire, menționare. Locurile care înconjură satul nostru încă-s vrednice de amintire. CREANGĂ, A. 7. II. 1. Ceea ce se ține minte, lucru amintit, imagine păstrată în memorie. O amintire, ca un reflex din altă viață, se conturează înainte-mi cu forme... de vis. SADOVEANU, N. F. 25. Însăși amintirea-i cu-ncetul se pierduse. MACEDONSKI, O. I 258. Sta zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte. EMINESCU, O. I 149. ◊ Expr. A păstra amintirea cuiva (sau a ceva) = a menține în sfera memoriei, a nu da uitării. Nici toamnele, nici primăverile de altădată Nu au lăsat urme în voi... Eu numai am păstrat amintirea lor întreagă înscrisă în inimă. BENIUC, V. 24. ♦ (Rar, impropriu) Întîmplare de care cineva își aduce aminte. Îi veni din nou în cap amintirea cu jimbla. SAHIA, N. 35. 2. (La pl.) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte petrecute într-o perioadă îndepărtată din viața sa; memorii. Amintiri din copilărie [titlu]. CREANGĂ.

AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-și) aminti.Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. (La pl.) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte din propria viață.

AMINTIRE ~i f. 1) v. A AMINTI. 2) Imagine păstrată în memorie. În ~ea cuiva. A lăsa o ~. 3) Obiect (dăruit sau procurat) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 4) la pl. Scriere în care sunt cuprinse memorii. [G.-D. amintirii] /v. a aminti

amintire f. aducere aminte (nu destul de limpede).

amintíre f. Aducere aminte; obĭect care-țĭ aduce aminte: acest ceasornic e o amintire de la tata. V. suvenir.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amintire s. f., g.-d. art. amintirii; pl. amintiri

amintire s. f., g.-d. art. amintirii; pl. amintiri

amintire s. f., g.-d. art. amintirii; pl. amintiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMINTIRE s. 1. v. semnalare. 2. v. pomenire. 3. aducere-aminte, (astăzi rar) suvenir, (grecism înv.) promit. (Dulci ~.) 4. memorie, minte. (I-au rămas în ~ toate aceste lucruri.) 5. memorie, (înv.) pamente. (În ~ lui s-a ridicat un monument.) 6. semn. (Îi cere o ~ spre a nu-l uita.)

AMINTIRE s. 1. citare, indicare, menționare, mențiune, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. pomenire, (înv.) pomană, pomelnic, pomină. (Pentru ~ cuiva.) 3. aducere-aminte, (astăzi rar) suvenir, (grecism înv.) promit. (Dulci ~.) 4. memorie, minte. (I-au rămas în ~ toate aceste lucruri.) 5. memorie, (înv.) pamente. (În ~ iui.) 6. semn. (Îi cere o ~ spre a nu-l uita.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BEATE MEMORIAE (lat.) de fericită amintire – Un lucru, o faptă, o persoană beate memoriae.

Intrare: amintire
amintire1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amintire
  • amintirea
plural
  • amintiri
  • amintirile
genitiv-dativ singular
  • amintiri
  • amintirii
plural
  • amintiri
  • amintirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amintire, amintirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a(-și) aminti. DEX '09 DLRLC
    • format_quote M-aș fi bucurat mai mult dacă nu mi-ar fi fost ochii în lacrimi la amintirea mamei. SADOVEANU, N. F. 82. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cinstesc pe bătrîne în amintirea trecutei lor frumuseți. NEGRUZZI, S. I 38. DLRLC
  • 2. Menționare, pomenire. DLRLC
    • format_quote Locurile care înconjură satul nostru încă-s vrednice de amintire. CREANGĂ, A. 7. DLRLC
  • 3. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O amintire, ca un reflex din altă viață, se conturează înainte-mi cu forme... de vis. SADOVEANU, N. F. 25. DLRLC
    • format_quote Însăși amintirea-i cu-ncetul se pierduse. MACEDONSKI, O. I 258. DLRLC
    • format_quote Sta zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte. EMINESCU, O. I 149. DLRLC
    • 3.1. rar impropriu Întâmplare de care cineva își aduce aminte. DLRLC
      • format_quote Îi veni din nou în cap amintirea cu jimbla. SAHIA, N. 35. DLRLC
    • chat_bubble A păstra amintirea cuiva (sau a ceva) = a menține în sfera memoriei, a nu da uitării. DLRLC
      • format_quote Nici toamnele, nici primăverile de altădată Nu au lăsat urme în voi... Eu numai am păstrat amintirea lor întreagă înscrisă în inimă. BENIUC, V. 24. DLRLC
  • 4. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98
    sinonime: suvenir
  • 5. (la) plural Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Amintiri din copilărie [titlu]. CREANGĂ. DLRLC
etimologie:
  • vezi aminti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.