15 definiții pentru amintire
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-și) aminti. ◊ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. – V. aminti.
amintire1 sf [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / Pl: ~tiri / E: aminti] 1 Revenire în mintea cuiva a unui fapt, a unui lucru din trecut. 2 (Îlav) În ~ a cuiva (sau a ceva) Ca semn că cineva (sau ceva) nu a fost dat uitării. 3 Imagine păstrată în memorie. 4 Obiect (dăruit) care amintește de cineva (sau de ceva) Si: suvenir. 5 (Lpl) Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMINTIRE sf. 1 Faptul de a(-și) aminti, de a(-și) aduce aminte ¶ 2 Aducere aminte: amintiri duioase mă leagă de acest loc ¶ 3 Pomenire: cea mai veche ~ despre familia Ureche este din secolul al XV-lea.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de A(-și) aminti. ◊ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănator cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. – V. aminti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a (- ș i) aminti. 1. Reproducere în minte a ceva întipărit în memorie; aducere-aminte. M-aș fi bucurat mai mult dacă nu mi-ar fi fost ochii în lacrimi la amintirea mamei. SADOVEANU, N. F. 82. ◊ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării; în memoria..., spre aducere aminte. Cinstesc pe bătrîne în amintirea trecutei lor frumuseți. NEGRUZZI, S. I 38. 2. Pomenire, menționare. Locurile care înconjură satul nostru încă-s vrednice de amintire. CREANGĂ, A. 7. II. 1. Ceea ce se ține minte, lucru amintit, imagine păstrată în memorie. O amintire, ca un reflex din altă viață, se conturează înainte-mi cu forme... de vis. SADOVEANU, N. F. 25. Însăși amintirea-i cu-ncetul se pierduse. MACEDONSKI, O. I 258. Sta zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte. EMINESCU, O. I 149. ◊ Expr. A păstra amintirea cuiva (sau a ceva) = a menține în sfera memoriei, a nu da uitării. Nici toamnele, nici primăverile de altădată Nu au lăsat urme în voi... Eu numai am păstrat amintirea lor întreagă înscrisă în inimă. BENIUC, V. 24. ♦ (Rar, impropriu) Întîmplare de care cineva își aduce aminte. Îi veni din nou în cap amintirea cu jimbla. SAHIA, N. 35. 2. (La pl.) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte petrecute într-o perioadă îndepărtată din viața sa; memorii. Amintiri din copilărie [titlu]. CREANGĂ.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMINTIRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-și) aminti. ◊ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. (La pl.) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte din propria viață.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AMINTIRE ~i f. 1) v. A AMINTI. 2) Imagine păstrată în memorie. În ~ea cuiva. A lăsa o ~. 3) Obiect (dăruit sau procurat) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 4) la pl. Scriere în care sunt cuprinse memorii. [G.-D. amintirii] /v. a aminti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amintire f. aducere aminte (nu destul de limpede).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amintíre f. Aducere aminte; obĭect care-țĭ aduce aminte: acest ceasornic e o amintire de la tata. V. suvenir.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amintire s. f., g.-d. art. amintirii; pl. amintiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amintire s. f., g.-d. art. amintirii; pl. amintiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amintire s. f., g.-d. art. amintirii; pl. amintiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AMINTIRE s. 1. v. semnalare. 2. v. pomenire. 3. aducere-aminte, (astăzi rar) suvenir, (grecism înv.) promit. (Dulci ~.) 4. memorie, minte. (I-au rămas în ~ toate aceste lucruri.) 5. memorie, (înv.) pamente. (În ~ lui s-a ridicat un monument.) 6. semn. (Îi cere o ~ spre a nu-l uita.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMINTIRE s. 1. citare, indicare, menționare, mențiune, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. pomenire, (înv.) pomană, pomelnic, pomină. (Pentru ~ cuiva.) 3. aducere-aminte, (astăzi rar) suvenir, (grecism înv.) promit. (Dulci ~.) 4. memorie, minte. (I-au rămas în ~ toate aceste lucruri.) 5. memorie, (înv.) pamente. (În ~ iui.) 6. semn. (Îi cere o ~ spre a nu-l uita.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BEATE MEMORIAE (lat.) de fericită amintire – Un lucru, o faptă, o persoană beate memoriae.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
amintire, amintirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a(-și) aminti. DEX '09 DLRLCsinonime: aducere aminte
- M-aș fi bucurat mai mult dacă nu mi-ar fi fost ochii în lacrimi la amintirea mamei. SADOVEANU, N. F. 82. DLRLC
- În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cinstesc pe bătrîne în amintirea trecutei lor frumuseți. NEGRUZZI, S. I 38. DLRLC
-
-
- 2. Menționare, pomenire. DLRLCsinonime: menționare pomenire
- Locurile care înconjură satul nostru încă-s vrednice de amintire. CREANGĂ, A. 7. DLRLC
-
- 3. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O amintire, ca un reflex din altă viață, se conturează înainte-mi cu forme... de vis. SADOVEANU, N. F. 25. DLRLC
- Însăși amintirea-i cu-ncetul se pierduse. MACEDONSKI, O. I 258. DLRLC
- Sta zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte. EMINESCU, O. I 149. DLRLC
- 3.1. Întâmplare de care cineva își aduce aminte. DLRLC
- Îi veni din nou în cap amintirea cu jimbla. SAHIA, N. 35. DLRLC
-
- A păstra amintirea cuiva (sau a ceva) = a menține în sfera memoriei, a nu da uitării. DLRLC
- Nici toamnele, nici primăverile de altădată Nu au lăsat urme în voi... Eu numai am păstrat amintirea lor întreagă înscrisă în inimă. BENIUC, V. 24. DLRLC
-
-
- 4. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98sinonime: suvenir
- 5. Gen literar, asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. DEX '09 DLRLC
- Amintiri din copilărie [titlu]. CREANGĂ. DLRLC
-
etimologie:
- aminti DEX '98 DEX '09