12 definiții pentru amânare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMÂNARE, amânări, s. f. Acțiunea de a amâna și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără amânare = îndată. (Înv.) Cu amânare = în tihnă. – V. amâna.

AMÂNARE, amânări, s. f. Acțiunea de a amâna și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără amânare = îndată. (Înv.) Cu amânare = în tihnă. – V. amâna.

amânare sf [At: PANN, P. V. I 61/23 / Pl: ~nări / E: amâna] 1 Întârziere. 2 (Îlav) Fără ~ Îndată. 3 (Îlav) Cu ~ În tihnă.

amânare f. fapta de a amâna și rezultatul ei: zăbavă, întârziere.

AMÎNARE sf. 1 Faptul de a amîna 2 Fără ~, fără întîrziere, în grabă.

AMÎNARE, amînări, s. f. Acțiunea de a amîna. Amînarea procesului. ◊ După ani de amînare Ileana a venit la judecată. BOTEZ, în POEZ. N. 74. ◊ Loc. adv. Fără amînare = îndată, fără întîrziere. Trebuie să pleci fără amînare. (învechit) Cu amînare = în tihnă, zăbovind. Șezînd cu amînare pe verdeață și-adăstînd. Un țînțar... s-a pus pe urechea mistrețului. PANN, P. V. III 61.

AMÎNARE, amînări, s. f. Acțiunea de a amîna.Loc. adv. Fără amînare = îndată. (Înv.) Cu amînare = în tihnă.

amînáre f. Lăsare pe altă dată: amînarea unuĭ proces.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amânare s. f., g.-d. art. amânării; pl. amânări

amânare s. f., g.-d. art. amânării; pl. amânări

amânare s. f., g.-d. art. amânării; pl. amânări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMÂNARE s. 1. (Transilv.) tămândare. (~ plecării.) 2. încetinire, întârziere. (~ producerii unui fenomen.) 3. întârziere, tărăgănare, tergiversare, (livr.) temporizare, (rar) tergiversațiune. (~ rezolvării unei probleme.) 4. v. păsuire. 5. v. prelungire.

AMÎNARE s. 1. (Transilv.) tămîndare. (~ plecării.) 2. încetinire, întîrziere. (~ producerii unui fenomen.) 3. tărăgănare, tergiversare, (rar) tergiversațiune. (~ rezolvării unei probleme.) 4. păsuială, păsuire, răgaz, (pop.) îngăduință, îngăduire, (înv. și reg.) răzbun. (I-a acordat o ~ pentru onorarea poliței.) 5. păsuire, prelungire. (~ obligației cuiva.)

Intrare: amânare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amânare
  • amânarea
plural
  • amânări
  • amânările
genitiv-dativ singular
  • amânări
  • amânării
plural
  • amânări
  • amânărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amânare, amânărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a amâna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Amânarea procesului. DLRLC
    • format_quote După ani de amînare Ileana a venit la judecată. BOTEZ, în POEZ. N. 74. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără amânare = îndată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îndată
      • format_quote Trebuie să pleci fără amânare. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială învechit Cu amânare = în tihnă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Șezînd cu amînare pe verdeață și-adăstînd. Un țînțar... s-a pus pe urechea mistrețului. PANN, P. V. III 61. DLRLC
etimologie:
  • vezi amâna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.