14 definiții pentru amăgire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMĂGIRE, amăgiri, s. f. Faptul de a (se) amăgi; amăgeală; ceea ce amăgește. – V. amăgi.

AMĂGIRE, amăgiri, s. f. Faptul de a (se) amăgi; amăgeală; ceea ce amăgește. – V. amăgi.

amăgire sf [At: MARCOVICI, C. 23/8 / Pl: ~ri / E: amăgi] 1 Înșelăciune Cf amăgi (1). 2 Ispitire Cf amăgi (4). 3 Seducere Cf amăgi (5). 4 (Înv) Adulter Cf amăgi (6). 5 Iluzionare Cf amăgi (7). 6 Greșeală Cf amăgi (9).

AMĂGIRE 1 Faptul de a amăgi 2 Înșelăciune; ispită; părere înșelătoare: boierul, amărît de ~a și înșelăciunea Țigăncii (ISP.).

AMĂGIRE, amăgiri, s. f. Faptul de a (se) amăgi. 1. Înșelăciune, viclenie, minciună. 2. Părere înșelătoare, iluzie. Oare licărirea aceea pe care... crezuse că o surprinde în ochii Eleonorei nu era numai amăgire? DUMITRIU, B. F. 150.

AMĂGIRE, amăgiri, s. f. Faptul de a (se) amăgi; înșelăciune, viclenie, minciună; părere înșelătoare, iluzie.

AMĂGIRE ~i f. 1) v. A AMĂGI și A SE AMĂGI. 2) Vorbă sau faptă înșelătoare; iluzie. /v. a amăgi

amăgire f. 1. înșelăciune, seducțiune: fuge de a lumii amăgire AL.; 2. iluziune.

amăgíre f. Acțiunea de a amăgi. Seducțiune. Decepțiune: ce amăgire!.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amăgire s. f., g.-d. art. amăgirii; pl. amăgiri

amăgire s. f., g.-d. art. amăgirii; pl. amăgiri

amăgire s. f., g.-d. art. amăgirii; pl. amăgiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMĂGIRE s. 1. v. înșelare. 2. v. seducere. 3. iluzie, (livr.) himeră, (fig.) minciună. (N-a fost decât o ~.)

AMĂGIRE s. 1. ademenire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 2. ademenire, seducere, seducție. (~ unei fecioare.) 3. iluzie, (livr.) himeră, (fig.) minciună. (Asta e o ~.)

Intrare: amăgire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amăgire
  • amăgirea
plural
  • amăgiri
  • amăgirile
genitiv-dativ singular
  • amăgiri
  • amăgirii
plural
  • amăgiri
  • amăgirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amăgire, amăgirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) amăgi; ceea ce amăgește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amăgeală
    • 1.1. Minciună, viclenie, înșelăciune. DLRLC
    • 1.2. Părere înșelătoare. DLRLC
      sinonime: iluzie
      • format_quote Oare licărirea aceea pe care... crezuse că o surprinde în ochii Eleonorei nu era numai amăgire? DUMITRIU, B. F. 150. DLRLC
etimologie:
  • vezi amăgi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.