opțiuni
  • info

10 definiții pentru amărâre

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMĂRÂRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) amărî; amărăciune. – V. amărî.

amărâre sf [At: ALECSANDRI, T. 1514 / E: amărî] (Îvr) 1 Amărăciune. 2 (Îoc îndulcire) Producere a unui gust amar (1).

AMĂRÂRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a se amărî; amărăciune. – V. amărî.

AMĂRÎRE sf. 1 Faptul de a (se) amărî 2 Mîhnire: ~a care sufletu-i apasă (EMIN.).

AMĂRÎRE s. f. Faptul de a (se) amărî; mîhnire, supărare, amărăciune. Cîtă sinceră frăție adusese el cu sine? Și răsplata? – Amărîrea, care sufletu-i apasă. EMINESCU, O. I 53.

AMĂRÎRE, amărîri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) amărî; amărăciune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amărâre (rar) s. f., g.-d. art. amărârii; pl. amărâri

amărâre (rar) s. f., g.-d. art. amărârii; pl. amărâri

amărâre s. f., g.-d. art. amărârii; pl. amărâri

amărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rît prt., -rîre inf. s., -rîtor adj. v.

Intrare: amărâre
amărâre substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amărâre
  • amărârea
plural
  • amărâri
  • amărârile
genitiv-dativ singular
  • amărâri
  • amărârii
plural
  • amărâri
  • amărârilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amărâre, amărârisubstantiv feminin

  • 1. rar Faptul de a (se) amărî. DEX '09 DLRLC
    sinonime: amărăciune mâhnire supărare
    • format_quote Cîtă sinceră frăție adusese el cu sine? Și răsplata? – Amărîrea, care sufletu-i apasă. EMINESCU, O. I 53. DLRLC
etimologie:
  • vezi amărî DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.