12 definiții pentru anevoință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANEVOINȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință.

ANEVOINȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință.

anevoință sf [At: BĂLCESCU, M. V. 109 / P: ~vo-in~ / Pl: ~țe, (înv) ~ți / E: anevoie + -ință cf nevoință] (Înv) 1 Greutate. 2 Necaz. corectat(ă)

ANEVOINȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Greutate pe care o întîmpină cineva, piedică: știu bine că voiu întîmpina oareșicare anevoințe, piedici și zavistii (ODOB.) 2 Greutate de a face ceva, dificultate: îi zicea Bîlbîitu, din cauza anevoinței ce avea la vorbire (I. -GH.) 3 loc. adv. Cu ~, cu greu: azi se găsesc slugi mai cu ~ decît înainte (BR.-VN.); cu mare ~ se deslipi calul de stăpînul său (ISP.) [anevoie].

ANEVOINȚĂ, anevoințe, s. f. (Învechit) Dificultate, greutate. Era... peste putință a opri intrarea turcilor în țară, din anevoința d-a străjui toate hotarele. BĂLCESCU, O. II 84. ◊ Loc. adv. Cu (mare) anevoință = cu (mare) greutate, cu greu, anevoie. Cu mare anevoință se dezlipi calul de stăpînul său. ISPIRESCU, L. 162.

ANEVOINȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Din anevoie + suf. -ință.

anevoínță f., pl. e (d. anevoĭe). Greutate, dificultate: mergea cu anevoință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anevoință (înv.) s. f., g.-d. art. anevoinței; pl. anevoințe (mai ales în expr.)

anevoință (înv.) s. f., g.-d. art. anevoinței; pl. anevoințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANEVOINȚĂ s. v. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă.

anevoință s. v. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. PIEDICĂ. STAVILĂ.

Intrare: anevoință
anevoință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anevoință
  • anevoința
plural
  • anevoințe
  • anevoințele
genitiv-dativ singular
  • anevoințe
  • anevoinței
plural
  • anevoințe
  • anevoințelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anevoință, anevoințesubstantiv feminin

  • 1. învechit Dificultate, greutate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era... peste putință a opri intrarea turcilor în țară, din anevoința d-a străjui toate hotarele. BĂLCESCU, O. II 84. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu (mare) anevoință = cu (mare) greutate, cu greu. DLRLC
      sinonime: anevoie
      • format_quote Cu mare anevoință se dezlipi calul de stăpînul său. ISPIRESCU, L. 162. DLRLC
etimologie:
  • Anevoie + sufix -ință. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.