anevoios, ~oasă [At: ODOBESCU, S. I, 87 / Pl: ~oși, ~oase / E: anevoie + -os] 1 a Obositor. 2 av Cu greutate.

ANEVOIOS adj. Greu de făcut, de îndeplinit: după un ceas de suiș ~, ne oprim pe vîrful Păpușii (VLAH.) [anevoie].

ANEVOIOS, -OASĂ, anevoioși, -oase, adj. Care cere, pentru a fi înfăptuit, un mare efort fizic sau intelectual, care prezintă dificultăți; greu, obositor. Călătorie anevoioasă. ◊ Băiatul se puse cu toată inima pe muncă, și cînd era ceva de făcut mai greu sau mai anevoios, își chema calul. ISPIRESCU, L. 163. Boierii pribegi... după multe și anevoioase rugăminte, dobîndise în sfîrșit ajutor de la împărăția turcească. ODOBESCU, S. I 87. ◊ (Adverbial) Foarte puțini oameni stăteau în grupuri de trei-patru, din care unul le citea anevoios celorlalți fițuicile acarului sau gazeta sosită cu trenul. DUMITRIU, B. F. 10.

ANEVOIOS, -OASĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Din anevoie + suf. -os.

ANEVOIOS ~oasă (~oși, ~oase) Care prezintă dificultăți; obositor. /anevoie + os

anevoios a. greu de făcut.

anevoĭós, -oásă adj. (d. anevoĭe). Dificil, greŭ.

anevoios adj. m., pl. anevoioși; f. anevoioasă, pl. anevoioase

anevoios adj. m., pl. anevoioși; f. anevoioasă, pl. anevoioase

anevoios adj. m., pl. anevoioși; f. sg. anevoioasă, pl. anevoioase

ANEVOIOS adj. 1. v. dificil. 2. delicat, dificil, gingaș, greu, (fig.) ingrat. (O misiune ~oasă.) 3. dificil, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 4. greu, mizerabil, necăjit, prost, rău, (înv. și pop.) necăjos. (Un trai ~.) 5. dificil, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoașterii.)

ANEVOIOS adj. 1. dificil, greu, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O treabă ~.) 2. delicat, dificil, gingaș, greu, (fig.) ingrat. (O misiune ~.) 3. dificil, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 4. greu, mizerabil, necăjit, prost, rău, (înv. și pop.) necăjos. (Un trai ~.) 5. dificil, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoașterii.)

Anevoios ≠ lesne, ușor

PER ASPERA AD ASTRA (lat.) pe căi anevoioase (se ajunge) la stele – Seneca, „Hercule furens”, 437. V. și Ad augusta per angusta.

Per aspera ad astra (lat. „Pe căi aspre către stele”) – Dicton rezultat din versul 437 al tragediei: Hercule furios de Seneca: Non est ad astra mollis e terris via. Succesul nu este un fruct care cade singur din pomul vieții în palma omului. Nici să-l culegi nu e treabă lesnicioasă. Cu alte cuvinte, calea spre reușită e presărată cu greutăți și numai prin strădanii anevoioase (per aspera) putem ajunge la izbindă, la lumină (ad astra). Vezi și expresia echivalentă: „Ad augusta per angusta”. LIT.