16 definiții pentru animozitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANIMOZITATE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis.

ANIMOZITATE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis.

animozitate sf [At: DA / Pl: ~tăți / E: fr animosité] 1 Atitudine ostilă față de cineva. 2 Neînțelegere între două persoane.

*ANIMOZITATE sf. Pornire, aprindere, ură: a vorbit cu multă ~ [fr. < lat.].

ANIMOZITATE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva, înverșunare. Atmosferă de animozitate.

ANIMOZITATE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; înverșunare. – Fr. animosité (lat. lit. animositas, -atis).

ANIMOZITATE s.f. Dușmănie, ură; repulsie; înverșunare. [Cf. fr. animosité, lat. animositas].

ANIMOZITATE s. f. dușmănie, ostilitate, ură; repulsie. (< fr. animosité, lat. animositas)

ANIMOZITATE ~ăți f. Atitudine ostilă față de cineva; dușmănie; ură. ~ în discuții. /<fr. animosite, lat. animositas, ~atis

animozitate f. 1. ură înfocată; 2. violență în discuțiune.

*animozitáte f. (lat. animósitas, -átis). Ură, pornire, aprindere: a liniști animozitățile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

animozitate s. f., g.-d. art. animozității; pl. animozități

animozitate s. f., g.-d. art. animozității; pl. animozități

animozitate s. f., g.-d. art. animozității; pl. animozități

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANIMOZITATE s. 1. v. neînțelegere. 2. v. dușmănie.

ANIMOZITATE s. 1. ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (S-a rezolvat ~ dintre ei.) 2. discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zîzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (O ~ aprigă.)

Intrare: animozitate
animozitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • animozitate
  • animozitatea
plural
  • animozități
  • animozitățile
genitiv-dativ singular
  • animozități
  • animozității
plural
  • animozități
  • animozităților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

animozitate, animozitățisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.