antagonism sn [At: I. IONESCU, M. 279 / Pl: ~e / E: fr antagonisme] 1 Contradicție de neînlăturat. 2 Formă a contradicției dintre grupuri și clase sociale cu interese fundamentale opuse.

*ANTAGONISM (pl. -isme) sn. Luptă, conflict, rivalitate: ~ul între Romîni și Unguri [fr.].

ANTAGONISM, antagonisme, s. n. Contradicție de neîmpăcat între părți, elemente sau forțe opuse care se află în luptă. Antagonismul dintre proletariat și burghezie. Istoria tuturor societăților de pînă azi este istoria luptelor de clasă. Omul liber și sclavul, patricianul și plebeul, nobilul și iobagul, meșterul și calfa, într-un cuvînt asupritorii și asupriții, se aflau într-un permanent antagonism, duceau o luptă neîntreruptă, cînd ascunsă, cînd fățișă, o luptă care de fiecare dată se sfîrșea sau printr-o prefacere revoluționară a întregii societăți, sau prin pieirea ambelor clase în luptă. MARX-ENGELS, M. C. 32. Eliberate de orice antagonism de clasă, națiunile socialiste sovietice sînt formate din clasa muncitoare, țărănimea și intelectualitatea sovietică, care, colaborînd în mod prietenesc, construiesc societatea comunistă, fără clase. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 445.

ANTAGONISM, antagonisme, s. n. Contradicție de neîmpăcat între părți, elemente, clase sociale sau forțe opuse care se află în luptă. – Fr. antagonisme (< gr.).

ANTAGONISM s.n. 1. Contradicție antagonistă. 2. (Fiziol.) Acțiune a organelor cu funcție opusă. ♦ Antagonism microbian = tip de relații între microorganisme prin care una dintre specii împiedică dezvoltarea celeilalte. [Pl. -me. / cf. rus. antagonizm < gr. antagonisma].

ANTAGONISM s. n. 1. contradicție antagonistă; rivalitate. 2. (fiziol.) opoziție funcțională între două sisteme, organe sau substanțe. 3. simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionți. (< fr. antagonisme)

ANTAGONISM ~e n. 1) Opoziție, rivalitate, luptă între două forțe contrare; opoziție de idei sau de atitudini. 2) fiziol. Activitate a organelor care au funcții opuse. /<fr. antagonisme, lat. antagonismus

antagonism n. 1. rezistență între două forțe contrare; 2. fig. opozițiune de idei sau de sentimente.

*antagonízm n., pl. e. (fr. antagonisme, d. vgr. antagónisma și -ismós). Rivalitate, luptă.

antagonism s. n., pl. antagonisme

antagonism s. n., pl. antagonisme

antagonism s. n., pl. antagonisme

antagonism.

ANTAGONISM MICROBIAN s. v. antibioză.

ANTAGONISM MICROBIAN s. (BIOL.) antibioză.