O definiție pentru antepronunța

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+antepronunța (a se ~) (desp. -pro-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă antepronu, 3 se antepronunță; conj. prez. 1 sg. să mă antepronu, 3 să se antepronunțe; imper. 2 sg. afirm. antepronunță-te; ger. antepronunțându-mă

Intrare: antepronunța
antepronunța verb grupa I conjugarea I
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • antepronunța
  • antepronunțare
  • antepronunțat
  • antepronunțatu‑
  • antepronunțând
  • antepronunțându‑
singular plural
  • antepronunță
  • antepronunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • antepronu
(să)
  • antepronu
  • antepronunțam
  • antepronunțai
  • antepronunțasem
a II-a (tu)
  • antepronunți
(să)
  • antepronunți
  • antepronunțai
  • antepronunțași
  • antepronunțaseși
a III-a (el, ea)
  • antepronunță
(să)
  • antepronunțe
  • antepronunța
  • antepronunță
  • antepronunțase
plural I (noi)
  • antepronunțăm
(să)
  • antepronunțăm
  • antepronunțam
  • antepronunțarăm
  • antepronunțaserăm
  • antepronunțasem
a II-a (voi)
  • antepronunțați
(să)
  • antepronunțați
  • antepronunțați
  • antepronunțarăți
  • antepronunțaserăți
  • antepronunțaseți
a III-a (ei, ele)
  • antepronunță
(să)
  • antepronunțe
  • antepronunțau
  • antepronunța
  • antepronunțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)