ANTIPATIE, antipatii, s. f. Sentiment de neplăcere, de aversiune față de cineva; resentiment. – Din fr. antipathie, lat. antipathia.

antipatie sf [At: CANTEMIR, IST. / V: (înv) ~tepathie / Pl: ~ii / E: fr antipathie, lat antipathia] 1-3 (Îoc simpatie) Sentiment de neplăcere, (de aversiune, de silă) față de cineva.

*ANTIPATIE sf. Pornire, ură, scîrbă împotriva unei persoane sau unui lucru, uneori fără nicio pricină: ți s’a întîmplat de sigur... să întîlnești figuri cari... să-ți inspire frică sau ~ (VLAH.) [fr. < gr.].

ANTIPATIE, antipatii, s. f. Sentiment de neplăcere, de aversiune, de silă față de cineva; resentiment. – Din fr. antipathie, lat. antipathia.

ANTIPATIE, antipatii, s. f. (În opoziție cu simpatie) Aversiune față de cineva sau de ceva; pornire, sentiment de neplăcere față de cineva sau ceva (uneori fără motiv obiectiv). Îl privea pe Deliu... simțind în același timp antipatie și admirație pentru acest bărbat frumos și înzestrat cu atîtea calități. BART, E. 217. Își arătară antipatia lor... prin vorbe amare și împungătoare. BĂLCESCU. O. II 268.

ANTIPATIE, antipatii, s. f. Aversiune, pornire contra cuiva; sentiment de neplăcere față de cineva. – Fr. antipathie (lat. lit. antipathia).

ANTIPATIE s.f. Aversiune față de cineva sau de ceva; resentiment. [Gen. -iei. / cf. fr. antipathie, it. antipatia < lat. antipathia, gr. antipatheia < anti – contra, pathos – pasiune].

ANTIPATIE s. f. aversiune, resentiment. (< fr. antipathie, lat. antipathia)

ANTIPATIE ~i f. Sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva; repulsie; aversiune; silă; scârbă. [G.-D. antipatiei] /<fr. antipathie, lat. antipathia

antipatie f. aversiune naturală.

*antipatíe f. (vgr. antipátheia, d. anti, contra, și páthos, suferință. V. sim-patie. Aversiune, repugnanță naturală și fără voĭe: a avea, a simți antipatie contra cuĭva.

antepathie sf vz antipatie

antipatie s. f., art. antipatia, g.-d. art. antipatiei; pl. antipatii, art. antipatiile (desp. -ti-i-)

antipatie s. f., art. antipatia, g.-d. art. antipatiei; pl. antipatii, art. antipatiile

antipatie s. f., art. antipatia, g.-d. art. antipatiei; pl. antipatii, art. antipatiile

ANTIPATIE s. aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, (livr.) repugnanță, resimțământ. (Simte o vizibilă ~ față de el.)

ANTIPATIE s. aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, (livr.) repugnanță, resimțămînt. (Simte o vizibilă ~ față de el.)

ANTIPATIE. Subst. Antipatie, aversiune, repulsie, execrație (rar), resentiment, resimțămînt, repugnanță (livr.), oroare. Dușmănie, ură, patimă, vrăjmășie, vrajbă, învrăjbire, inamiciție (rar), inimiciție (livr.), ostilitate, adversitate, animozitate. Înverșunare, pornire, îndîrjire. Ciudă, înciudare (rar), ranchiună, pizmă (pop.), rîcă (fam.), pică (pop.). Dezgust, silă, greață (fig.), îngrețoșare (fig.), scîrbă, lehamite (pop.). Adj. Antipatic, urîcios, respingător, repugnant (livr.), repulsiv (rar). Dezgustător, grețos, scîrbos, scîrbavnic (înv.), scîrbelnic (înv.), scîrnav, execrabil, oribil, abominabil, dezagreabil; nesuferit, de nesuferit, de nesuportat, insuportabil, intolerabil, detestabil, indezirabil. Dușmănos, dușmănesc (înv.), dușman, neprietenos, neprietenesc, advers (fig.), inamic, vrăjmășesc, vrăjmaș, vrăjmășos (rar), potrivnic, ostil. Ranchiunos, vindicativ (livr.), răzbunător, pătimaș, pizmaș, pizmuitor, pizmăreț (rar), pizmătareț (înv. și reg.). Vb. A fi antipatic, a fi nesuferit, a-i fi cuiva drag ca sarea în ochi, a-i fi cuiva drag ca tăciunele la nas, a fi ca un spin în ochii cuiva. A nu suferi, a nu suporta, a nu avea pe cineva la suflet, a nu avea ochi să vezi pe cineva, a nu vedea pe cineva cu ochi buni, a nu putea înghiți pe cineva. A dușmăni, a urî, a purta cuiva pică, a avea un dinte împotriva cuiva, a nu avea pe cineva la ficați (la stomac). A i se înăcri cuiva sufletul (inima) de cineva (de ceva), a-i fi lehamite, a se lehămeti (reg.), a se lehămetisi (reg.), a-i fi scîrbă, a-i fi greață, a fi dezgustat (de cineva); a se dezgusta, a se scîrbi, a i se face lehamite, a se sătura ca de mere pădurețe, a se sătura pînă în gît. A-i repugna, a-i produce cuiva silă (dezgust), a respinge. A dezgusta, a scîrbi, a-i face cuiva silă. A execra (franțuzism), a detesta, a disprețui, a urî. Adv. Cu antipatie, cu aversiune, cu repulsie; fără dragoste, fără simpatie; dușmănește, vrăjmășește (înv.). V. aversiune, dispreț, dușmănie, invidie.