ANTIREVOLUȚIONAR, -Ă, antirevoluționari, -e, adj. Contrar revoluției; contrarevoluționar. [Pr: -ți-o-] – Din fr. antirévolutionnaire.

antirevoluționar, ~ă [At: DA ms / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr antirévolutionnaire] 1-2 smf, a (Persoană) care este împotriva revoluției. 3 a Contrar revoluției.

*ANTIREVOLUȚIONAR, -ARĂ adj. sm. f. ⏲ Care e împotriva revoluțiunilor, a ideilor revoluționare [fr.].

ANTIREVOLUȚIONAR, -Ă, antirevoluționari, -e, adj. Contrar revoluției; contrarevoluționar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. antirévolutionnaire.

ANTIREVOLUȚIONAR, -Ă adj. (Rar) Contrarevoluționar. [Pron. -ți-o-. / < anti- + revoluționar].

ANTIREVOLUȚIONAR, -Ă adj. contrarevoluținar. (< fr. antirévolutionnaire)

ANTIREVOLUȚIONAR ~ă (~i, ~e) și substantival Care se opune revoluției sau ideologiei ei. /<fr. antirévolutionnaire

antirevoluționar a. și m. dușman al răscoalelor.

*antirevoluționár, -ă adj. (anti- 1 și revoluționar). Contra revoluțiuniĭ.

antirevoluționar (desp. -ți-o-) adj. m., pl. antirevoluționari; f. antirevoluționară, pl. antirevoluționare

antirevoluționar (-ți-o-) adj. m., pl. antirevoluționari; f. antirevoluționară, pl. antirevoluționare

antirevoluționar adj. → revoluționar

antirevoluționar.

ANTIREVOLUȚIONAR adj. v. contrarevoluționar.

antirevoluționar adj. v. CONTRAREVOLUȚIONAR.