ANTOLOGIE, antologii, s. f. Culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau din mai mulți autori; florilegiu, crestomație. – Din fr. anthologie.

antologie sf [At: MAIORESCU, CR. I, III (bis) / V: (înv; după ngr) ~oghie / Pl: ~ii / E: fr antologie, lat antologia, gr ἀγδολογια^[1]] Colecție de bucăți literare alese, scrise în versuri sau în proză Cf crestomație.

*ANTOLOGIE sf. 📝 Culegere de bucăți alese dintr’o literatură; în spec. culegere de poezii [fr. < gr.].

ANTOLOGIE, antologii, s. f. Culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau din mai mulți autori, dintr-una sau din mai multe opere; florilegiu, crestomație. – Din fr. anthologie.

ANTOLOGIE, antologii, s. f. Culegere de lucrări alese, caracteristice, în versuri sau (mai rar) în proză, dintr-unul sau mai mulți autori. Antologia poeților Rezistenței, a Tablourile lui Bălcescu nu sînt mai puțin expresive. Foarte renumit, pentru că a fost adeseori reprodus în antologii, este acel al lui Mihai și al gîdei. L. ROM. 1953, nr.l, 38.

ANTOLOGIE, antologii, s. f. Culegere de lucrări alese dintr-unul sau mai mulți autori. – Fr. anthologie (< gr.).

ANTOLOGIE s.f. Culegere de texte alese dintr-unul sau din mai mulți autori. [Gen. -iei. / cf. fr. anthologie, it. antologia, lat., gr. anthologia < anthos – floare, legein – a alege].

ANTOLOGIE s. f. 1. culegere de texte alese, valoroase, dintr-unul sau mai mulți autori. 2. studiu sistematic al florilor. (< fr. anthologie, lat., gr. anthologia)

ANTOLOGIE ~i f. Culegere de texte reprezentative, alese din unul sau din mai mulți autori; florilegiu. ~a poeziei românești. [G.-D. antologiei] /<fr. anthologie

antologie f. culegere de poezii.

*antologíe f. (vgr. anthología, d. ánthos, floare, și légo, culeg). Culegere de bucățĭ din operele scriitorilor celebri (lat. florilégium). V. catalecte.

antologhie sf vz antologie

antologie-spectacol s. f. Spectacol realizat pe baza unei antologii de texte ◊ „Cel de-al treilea recital din antologia-spectacol «Creșterea limbii românești și-a patriei cinstire» se va desfășura luni, ora 18, la sediul Muzeului de Istorie a municipiului.” I.B. 23 III 74 p. 2. ◊ „Am sublinia, în continuare, antologia-spectacol «Creșterea limbii românești și-a patriei cinstire».” Sc. 12 IV 74 p. 4 (din antologie + spectacol)

film-antologie s. n. Film alcătuit din secvențe antologice ◊ „Acest film-antologie trebuie văzut nu numai pentru că noi o cunoaștem deocamdată foarte puțin pe cea căreia îi e dedicat.” Cont. 29 X 65 p. 4. ◊ „«Așa se distra lumea» este subiectul filmului-antologie realizat de cunoscuta casă Metro-Goldwin-Mayer pentru a marca împlinirea unei jumătăți de secol de existență.” Sc. 11 VI 74 p. 6; v. și Cont 29 V 64 p. 4 (din film + antologie; Fl. Dimitrescu în BRPh 1/69 p. 166)

antologie (crestomație) s. f., art. antologia, g.-d. art. antologiei; pl. antologii, art. antologiile (desp. -gi-i-)

antologie s. f., art. antologia, g.-d. art. antologiei; pl. antologii, art. antologiile

antologie s. f., art.antologia, g.-d. art. antologiei; pl. antologii, art. antologiile

ANTOLOGIE s. (livr.) florilegiu. (~ de poezie lirică.)

ANTOLOGIE s. (livr.) florilegiu. (~ de poezie lirică.)

antologie (antologii), s. f. – Culegere, florilegiu. Fr. anthologie, din gr. ἀνυολογία. – Der. antologic, adj. Din aceeași familie, antologhion, s. n. (culegere de imnuri), din ngr. ἀνυολόγιον (Gáldi 148).

antologie (< gr. ἀντολογία, ἀντολόγιον, lat. florilegium) 1. În sensul general, termenul se referă la reunirea – în volume cu caracter didactic sau destinate amatorilor – fie a unor piese (instr. sau vocale) de mici proporții, fie a unor cântece pop., selectat după anumite criterii (gen, zonă de răspândire a genului, situația repertoriului folcloric într-o regiune etc.) 2. În muzica bis. ortodoxă, volum ce cuprinde o culegere de cântări alese din toate slujbele bisericești. Sin.: antologhion. V. Calofonicon.

ANTOLOGIE (< fr. antologie; cf. gr. anthos, floare și legein, a culege) Culegere de texte literare epice, lirice, dramatice, redate fie în întregime, fie numai fragmentar, și alese dintre cele mai reprezentative din literatură, din opera unui autor, dintr-un gen literar (v.) etc. Asemenea culegeri, întocmite uneori și pe baza unor criterii tematice (Umorul românesc de P. Locusteanu; Poezia toamnei de I. Pillat ș.a.) au circulat încă din antichitate, prețuite și astăzi pentru contribuția lor la cunoașterea literaturilor diverselor popoare. Printre antologiile ce au cunoscut o însemnătate deosebită pentru literatura noastră se numără Poezii populare ale românilor de V. Alecsandri, Flori alese din cîntecele poporului de O. Densușianu, Doine și strigături din Ardeal de Jan Urban Jarnik și Andrei Bîrseanu ș.a.

ANTO- „floare, floral”. ◊ gr. anthos „floare” > fr. antho-, germ. id., engl. id. > rom. anto-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., biologie florală; ~carp (v. -carp), s. n., fruct înconjurat de caliciul cu tendință de creștere; ~cian (v. -cian), s. m., pigment din sucul celular al plantelor, care colorează florile, fructele și petalele în albastru, violet sau roșu; ~cliniu (v. -cliniu), s. n., receptaculul comun al florilor; ~clor (v. -clor), s. n., pigment galben-verzui din sucul celular al unor flori; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu flori; ~file (v. -fil₁), adj., s. f. pl., (insecte) care au o afinitate deosebită pentru flori; ~fite (v. -fit), s. f. pl., încrengătură a plantelor cu flori; sin. fanerogame; ~for (v. -for), s. n., axă florală, situată între caliciu și corolă, care poartă petalele, staminele și pistilul; -geneză (v. -geneză), s. f., formare a florilor din părțile vegetale ale plantei; ~id (v. -id), adj., în formă de floare; ~lit (v. -lit₁), s. n., plantă fosilă în formă de floare; ~liză (v. -liză), s. f., 1. Separare sau multiplicare a pieselor florale. 2. Metamorfoză regresivă a organelor florale; ~logie₁ (v. -logie₁), s. f., studiul sistematic al florilor; ~logie₂ (v. -logie₂), s. f., culegere de texte reprezentative din operele unuia sau ale mai multor autori; sin. crestomație; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere a florilor; ~taxie (v. -taxie), s. f., mod de așezare a florilor pe ramură sau pe axa inflorescenței; ~tropic (v. -tropic), adj., referitor la mișcările de curbare a florilor sub influența factorilor externi; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de celenterate marine sedentare, cuprinzînd polipii izolați (actiliniile) sau grupați în colonii (coralii, madreporii).

ANTOLOGIA GREACĂ, colecție de poezii din epoca elenistică alcătuită din două culegeri celebre: „Antologia palatină” (sec. 10) și „Antologia planudeană” (sec. 14); cuprinde poezii satirice și erotice, inscripții votive, epitafuri.