APARÁTCIC, aparatcici, s. m. Membru al conducerii unui partid sau al unui sindicat. ♦ Persoană care face carieră în cadrul unui partid politic pentru a ocupa posturi de conducere. – Din rus. aparatčik.

aparátcic s. m. (peior.) Membru marcant al partidului comunist ◊ „În cadrul plenarei foștii «aparatciki» au discutat probleme de strategie și tactică.” R.l. 9 X 91 p. 8. ◊ „Incredibil este tupeul comuniștilor. Într-adevăr, «nu se uită ușor» viața de aparatcik a lui Lukianov, absurdul puci din 1991 [...]” R.l. 6 V 93 p. 3. ◊ „Între mine [M. Botez] și un aparatcik al vechiului regim eventual reconvertit în național-securist PRM, cine e mai bine [pentru a reprezenta România în Statele Unite]?” D. 148/95 p. 15; v. și R.l. 39/96 p. 3 [scris și aparatcik] (cuv. rus; din fr. apparatchik; PR, DMC 1965)

aparatcic s. m., pl. aparatcici

*aparatcic s. m., pl. aparatcici

APARÁTCIC, aparátcici, s. m. 1. Membru al aparatului (4.) comunist. 2. Funcționar care arată o supunere oarbă față de superiori sau față de organizația căreia îi aparține. (cuv. rus.) [MW]