TURIȚĂ, turițe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turiță-mare = plantă erbacee cu frunze păroase pe fața inferioară și cu foliole dințate, cu flori galbene-aurii grupate în formă de ciorchine și cu fructe cu ghimpi mici la bază; scai-mărunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.

TURIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina rigidă, în muchii și cu fructe acoperite cu țepi agățători, care se prind de hainele oamenilor și de blana animalelor. /<sb. turica

turiță s. f., g.-d. art. turiței; pl. turițe

TURIȚĂ s. (BOT.) 1. (Galium aparine) (reg.) asprișoară, cornățel, lipici, lipicioasă, scaimărunt. 2. turiță-mare (Agrimonia eupatoria) = (reg.) turicioară, coada-racului, scaimărunt.