APATIE s. f. Stare, adesea patologică, de indiferență față de propria persoană și față de lumea înconjurătoare. ♦ (În unele concepții filosofice și religioase) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni. – Din fr. apathie, lat. apathia.

apatie sf [At: KOGĂLNICEANU, ARHIVA R. I, 113/ Pl: ~ii / E: fr apathie, lat apathia] 1 Stare sufletească a unui om, pe care nimic nu-l poate mișca Si: nepăsare, nesimțire, lipsă de energie Cf indolență. 2 (Flz) Ideal moral, la stoicii antici, care consta în înăbușirea oricărei pasiuni.

*APATIE sf. Lipsă de vioiciune, nesimțire, nepăsare: vorbește cu atîta ~: își petrece viața... în ~ pe la cafenele (ALECS.) [fr. < gr.].

APATIE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes față de orice activitate și față de lumea înconjurătoare. ♦ (În concepția filozofilor stoici antici) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni. – Din fr. apathie, lat. apathia.

APATIE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e împrejur.

APATIE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e în jur. – Fr. apathie (lat. lit. apathia).

APATIE s.f. 1. Insensibilitate; inerție; dezinteres, indiferență, dezinteresare. 2. (Fil.) Noțiune în etica stoicilor, definind o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. [Gen. -iei. / < fr. apathie, it. apatia < lat. t. apathia, gr. apatheia < a – fără, pathos – pasiune].

APATIE s. f. 1. lipsă de interes, indiferență; indolență, inerție. 2. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. (< fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

APATIE f. Stare de totală indiferență. [G.-D. apatiei] /<fr. apathie, lat. apathia

apatie f. starea unui suflet lipsit de energie, nesimțire.

*apatíe f. (vgr. apatheia, d. a-, fără, și páthos, suferință). Nesimțire, indolență.

apatie s. f., art. apatia, g.-d. apatii, art. apatiei

apatie s. f., art. apatia, g.-d. apatii, art. apatiei

apatie s. f., art. apatia, g.-d. art. apatiei; pl. apatii

apatie, -tia a.

APATIE s. v. indiferență.

APATIE s. delăsare, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.)