5 definiții pentru aplaudac
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APLAUDAC, aplaudaci, s. m. (Fam.; peior.) 1. Persoană care aplaudă în special pe cei ce dețin puterea. 2. Persoană conformistă, obedientă. – Aplauda + suf. -ac.
aplaudac s. m. (peior.) ♦ 1. Persoană care are menirea să aplaude (de obicei pe cei ce dețin puterea) ◊ „Peste tot echipa de aplaudaci (1520) a fost prezentă.” R.l. 6 VI 91 p. 2. ◊ „Îl urăsc din suflet [pe Emil Constantinescu] activiștii pentru că-i jurist, geolog și universitar – deci însumează mai mulți ani de școală decât întregul Comitet Central (fie-i detenția ușoară!). Stârnește urticarie aplaudacilor cu vechime [...] care urăsc tot ce nu le seamănă [...]” R.l. 24 IX 92 p. 1. ♦ 2. Conformist ◊ „Atât de mulți aplaudaci se dau disidenți.” Cuvântul 34/92 p. 5 (din aplauda + -ac; R. Zafiu în Luc. 12/93)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aplaudac (fam.) (desp. a-pla-u-) s. m., pl. aplaudaci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aplaudac (fam.) (a-pla-u-) s. m., pl. aplaudaci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
aplaudac, aplaudaci, s. m. lingușitor, persoană care aprobă fără discernământ tot ceea ce vine din partea autorităților
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: a-pla-u-dac
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
aplaudac, aplaudacisubstantiv masculin
- 1. Persoană care aplaudă în special pe cei ce dețin puterea. DEX '09
- 2. Persoană conformistă, obedientă. DEX '09
etimologie:
- Aplauda + sufix -ac. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.