19 definiții pentru apoplexie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APOPLEXIE, apoplexii, s. f. 1. Pierdere bruscă a cunoștinței și a sensibilității, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală; atac, dambla, ictus apoplectic. 2. Concentrare bruscă de sânge într-un organ. – Din fr. apoplexie, lat. apoplexia.

APOPLEXIE, apoplexii, s. f. 1. Pierdere bruscă a cunoștinței și a sensibilității, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală; atac, dambla, ictus apoplectic. 2. Concentrare bruscă de sânge într-un organ. – Din fr. apoplexie, lat. apoplexia.

apoplexie sf [At: (a. 1725) MAG. IST. IV, 134/21 / V: (înv) ~lix~ / Pl: ~ii / E: fr apoplexie, lat apoplexia] 1 (Med) Paralizie mai mult ori mai puțin completă, pricinuită de o hemoragie cerebrală Si: (pop) dambla, gută. 2 (Pop; îs) ~ trăsnitoare (sau fulgerătoare) Apoplexie care provoacă moartea imediată.

*APOPLEXIE sf. 🩺 Dambla: atac de ~; l-a lovit iar apoplexia (CAR.) [fr.].

APOPLEXIE, apoplexii, s. f. Suprimare subită a funcției unui organ, cauzată de o hemoragie sau de astuparea unui vas capilar. V. dambla. Apoplexie cerebrală. ◊ Unchiu- tău Panait este foarte greu bolnav; l-a lovit iar apoplexia și doctorii nu mai dau nici o speranță de scăpare. CARAGIALE, O. II 145. ◊ (Învechit) Apoplexie trăsnitoare v. trăsnitor.

APOPLEXIE, apoplexii, s. f. Suprimare subită a funcției unui organ, cauzată de o hemoragie sau de astuparea unui vas capilar. – Fr. apoplexie (lat. lit. apoplexia).

APOPLEXIE s.f. Suprimare subită a funcțiilor unui organ, a mișcării și a sensibilității, cauzată de o hemoragie cerebrală sau de astuparea unui vas capilar, fără ca respirația și circulația să fie întrerupte. [Gen. -iei. / < fr. apoplexie, cf. lat., gr. apoplexia].

APOPLEXIE s. f. 1. pierdere totală a cunoștinței, provocată de ruptura unui vas din creier, urmată de hemoragie. 2. boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă. (< fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)

APOPLEXIE, apoplexii, s.f. Pierdere bruscă a cunoștinței și a posibilității de mișcare, datorată în special unei hemoragii cerebrale.

APOPLEXIE ~i f. Stare patologică care constă în pierderea bruscă a cunoștinței, cauzată de o hemoragie cerebrală. [G.-D. apoplexiei; Sil. -po-ple-] /<fr. apoplexie, lat. apoplexia

apoplexie f. dambla, boală care aduce o pierdere neașteptată (în total sau în parte) a simțirilor și a mișcării, rezultând mai întotdeauna din urcarea sângelui la cap: atac de apoplexie.

*apoplexíe f. (vgr. apoplexía. V. emiplexie. Med. Dambla, cataroĭ, o boală care suspendă îndată simțu și mișcarea (din pricina grămădiriĭ de sînge la creĭer) și nu lasă de cît respirațiunea și circulațiunea (paralizie) saŭ chear ucide pe loc. Congestiune la plămînĭ saŭ la alt organ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apoplexie (desp. -po-ple-) s. f., art. apoplexia, g.-d. art. apoplexiei; pl. apoplexii, art. apoplexiile (desp. -xi-i-)

apoplexie (-po-ple-) s. f., art. apoplexia, g.-d. art. apoplexiei; pl. apoplexii, art. apoplexiile

apoplexie s. f., (sil. -ple-), art. apoplexia, g.-d. art. apoplexiei; pl. apoplexii, art. apoplexiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APOPLEXIE s. (MED.) ictus apoplectic, (pop.) atac, dambla, (înv. și reg.) cataroi, (reg.) șlag, (prin Transilv.) gută.

APOPLEXIE s. (MED.) ictus apoplectic, (pop.) atac, dambla, (înv. și reg.) cataroi, (reg.) șlag, (prin Transilv.) gută.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apoplexie (apoplexii), s. f. – Atac cerebral, dambla. Ngr. ἀποπληξία (sec. XVII) și mai tîrziu din fr. apoplexie.Der. (din fr.) apoplectic, adj.

Intrare: apoplexie
apoplexie substantiv feminin
  • silabație: a-po-ple- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoplexie
  • apoplexia
plural
  • apoplexii
  • apoplexiile
genitiv-dativ singular
  • apoplexii
  • apoplexiei
plural
  • apoplexii
  • apoplexiilor
vocativ singular
plural
apoplixie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoplixie
  • apoplixia
plural
  • apoplixii
  • apoplixiile
genitiv-dativ singular
  • apoplixii
  • apoplixiei
plural
  • apoplixii
  • apoplixiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apoplexie, apoplexiisubstantiv feminin

  • 1. Pierdere bruscă a cunoștinței și a sensibilității, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală; ictus apoplectic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Apoplexie cerebrală. DLRLC
    • format_quote Unchiu-tău Panait este foarte greu bolnav; l-a lovit iar apoplexia și doctorii nu mai dau nici o speranță de scăpare. CARAGIALE, O. II 145. DLRLC
  • 2. Concentrare bruscă de sânge într-un organ. DEX '09 DEX '98
  • 3. Boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.