17 definiții pentru apropiere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APROPIERE, apropieri, s. f. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. (Local) În apropiere = aproape, în vecinătate. Prin apropiere = undeva aproape. Din apropiere = de undeva de aproape. [Pr.: -pi-e-] – V. apropia.

APROPIERE, apropieri, s. f. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. (Local) În apropiere = aproape, în vecinătate. Prin apropiere = undeva aproape. Din apropiere = de undeva de aproape. [Pr.: -pi-e-] – V. apropia.

apropiere sf [At: CORESI, EV. 8/14 / V: (înv) ~iare / P: ~pi-e~ / Pl: ~ri / E: apropia1] 1 (Îoc depărtare) Venire (tot) mai aproape (1) S: (înv) apropiat2. 2 (Îoc depărtare) Vecinătate. 3 Prezență a cuiva (simțită ca o instanță sau ca o forță). 4 Împrietenire sau câștigare a încrederii unei persoane, unui grup etc. 5 Împăcare. 6 (Îlav) În ~ (sau în ~a) Aproape (1) 7 (îlav) Prin ~ (sau prin ~a) (Pe) aproape (1). 8 (Îlav) Din ~ sau din ~a De aproape (1). 9 (Înv; îlav) Cu (sau prin) ~ Aproximativ. 10-12 (Înv) Proprietate, caracteristică, însușire. 13 (Înv; îe) Îmi vine cu ~iare îmi vine la îndemână.

APROPIERE sf. 1 Faptul de a (se) apropia 2 Venire în atingere, înțelegere cu cineva: nu cred să fie posibilă o ~ între ei 3 În ~ (de) loc. adv. Aproape (de), lîngă: locuesc în ~ de gară.

APROPIERE, apropieri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. Urmele de întuneric se destrămau, piereau, gonite de apropierea zilei. MIHALE, O. 528. O vino iar!... Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește. EMINESCU. O. I 120. 2. (În loc. adv.) În apropiere = a) aproape, în vecinătate. Locuiește în apropiere; b) (neobișnuit) de aproape. Intra îmbrăcată ca băiat, ca în noaptea aceea cînd se văzură pentru întîia oară în apropiere. EMINESCU, N. 83. Din apropiere = de aproape. Venim din apropiere. Prin apropiere = pe aproape. Ceilalți își aveau rosturile lor, casă, nevastă, copii și neamuri, prin apropiere. PAS, L. I 75. – Pronunțat: -pi-e-.

APROPIERE, apropieri, s. f. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În apropiere = aproape, în vecinătate. Prin apropiere = pe aproape. Din apropiere = de aproape.

apropiere f. 1. fapta de a fi aproape: a ta apropiere inima-mi de adânc o liniștește EM.; 2. starea lucrului apropiat: venia din apropiere.

apropiere f., pl. ĭ. Acțiunea de a apropia. Vecinătate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apropiere (acțiunea de a (se) apropia; proximitate) (desp. a-pro-pi-e-) s. f., g.-d. art. apropierii; pl. apropieri

apropiere (acțiunea de a (se) apropia, proximitate) (a-pro-pi-e-) s. f., g.-d. art. apropierii; pl. apropieri

apropiere s. f. (sil. -pro-pi-e-), g.-d. art. apropierii; pl. apropieri

apropiu, -pii 2, -piam 1 imp., -piind ger., -piere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APROPIERE s. 1. (local) împrejurime, jur, preajmă, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Se află prin ~.) 2. v. preajmă. 3. v. potrivire.

APROPIERE s. 1. (local) împrejurime, jur, preajmă, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Se află prin ~.) 2. (temporal) prag, preajmă. (În ~ noului an.) 3. afinitate, analogie, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. și reg.) semuială, (reg.) semeniș, (înv.) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Se poate stabili o ~ între aceste două elemente.)

Apropiere ≠ depărtare, distanțiere, îndepărtare

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

APROPIERE. Subst. Apropiere, alăturare, contingență, tangență, atingere, contact; legătură; proximitate (livr.). Joncțiune, împreunare, îmbinare, împletire, unificare, unire, lipire, racordare, racord, conectare, conexare, conexiune, conexitate; cuplare, cuplaj. Acostare, abordare. Vecinătate, împrejurime, preajmă, prejmet (înv.), învecinare, megieșie (reg.). Vecin, vecinaș (rar), vecinel, megieș (pop.), apropiaș (reg.), împrejuraș (înv.). Adj. Apropiat, vecin, învecinat, din vecinătate, de alături, adiacent, limitrof, mărginaș, megieș (pop.); proxim; lipit, alăturat, conex, cuplat (tehn.); tangent, tangențial; împreunat, unit, îmbinat, împletit (fig.). Vb. A fi aproape, a fi pe aproape, a fi la doi pași, a fi sub nas. A se învecina, a se mărgini, a se megieși (înv. și reg.). A sta lîngă, a fi lîngă, a sta alături. A se apropia, a veni aproape, a se alătura, a se alipi, a se lega, a se uni, a se împreuna, a se îmbina, a se împleti (fig.), a se întîlni, a se atinge, a veni în contact cu. A apropia, a pune unul lîngă altul, a alătura; a uni, a unifica, a reuni, a împreuna, a îmbina, a pune în contact; a conecta (rar), a conexa, a racorda; a lega, a lega (a pune) cap la cap; a lipi, a alipi. Adv. În apropiere, la doi pași, sub nas, aici, la o aruncătură de băț, prin apropiere, în vecinătate, prin (în) vecini, pe aproape; în preajmă, alături; nas în nas. Din apropiere. V. includere, întretăiere, legătură, locuire, mișcare, unire.

Intrare: apropiere
apropiere substantiv feminin
  • silabație: a-pro-pi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apropiere
  • apropierea
plural
  • apropieri
  • apropierile
genitiv-dativ singular
  • apropieri
  • apropierii
plural
  • apropieri
  • apropierilor
vocativ singular
plural
apropiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apropiare
  • apropiarea
plural
  • apropieri
  • apropierile
genitiv-dativ singular
  • apropieri
  • apropierii
plural
  • apropieri
  • apropierilor
vocativ singular
plural
apropiație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apropiere, apropierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Urmele de întuneric se destrămau, piereau, gonite de apropierea zilei. MIHALE, O. 528. DLRLC
    • format_quote O vino iar!... Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește. EMINESCU. O. I 120. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială (Local) În apropiere = aproape, în vecinătate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Locuiește în apropiere. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială (Local) În apropiere = de aproape. DLRLC
      • format_quote Intra îmbrăcată ca băiat, ca în noaptea aceea cînd se văzură pentru întîia oară în apropiere. EMINESCU, N. 83. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială (Local) Prin apropiere = undeva aproape. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ceilalți își aveau rosturile lor, casă, nevastă, copii și neamuri, prin apropiere. PAS, L. I 75. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială (Local) Din apropiere = de undeva de aproape. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Venim din apropiere. DLRLC
etimologie:
  • vezi apropia DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.