aptitudine sf [At: MAIORESCU, D. II, 240 / Pl: ~ni / E: fr aptitude, lat aptitudo, -inis] Însușire individuală care determină obținerea de rezultate bune într-o anumită activitate Si: înclinație.

*APTITUDINE sf. Însușire pentru a face ceva, destoinicie, aplecare firească pentru ceva: n’are de loc ~ la desenat; își da toată silința ca să-i desvolte aptitudinile (VLAH.) [lat. aptitudo, -inem].

APTITUDINE, aptitudini, s. f. Dispoziție naturală, înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva.

APTITUDINE, aptitudini, s. f. Dispoziție naturală; înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva. – Fr. aptitude (lat. lit. aptitudo, -inis).

APTITUDINE s.f. Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. [Cf. fr. aptitude].

APTITUDINE s. f. înclinație, dispoziție naturală sau câștigată de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude, lat. aptitudo)

APTITUDINE ~i f. Atracție înnăscută (spre o anumită activitate); dispoziție firească; înclinație; vocație; facultate; capacitate. /<fr. aptitude, lat. aptitudio, ~inis

aptitudine f. dispozițiune naturală, capacitate.

*aptitúdine f. (mlat. aptitúdo, -údinis; fr. aptitude. V. atitudine). Calitatea de a fi apt din natură: aptitudine pentru știință.

aptitudine s. f., g.-d. art. aptitudinii; pl. aptitudini

aptitudine s. f., g.-d. art. aptitudinii; pl. aptitudini

aptitudine s. f., g.-d. art. aptitudinii; pl. aptitudini

APTITUDINE s. 1. aplecare, aplicație, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...) 2. v. simț. 3. v. facultate.

APTITUDINE s. 1. aplecare, aplicație, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~.) 2. acuitate, aplecare, înclinare, înclinație, simț. (Are o ~ profundă pentru nuanțe.) 3. capacitate, facultate, însușire, posibilitate. (~ intelectuale.)

BREVET DE APTITUDINE ȘI LICENȚĂ document eliberat de autoritățile aeronautice ale unui stat care conferă și certifică o calificare a unei persoane ca personal navigant profesionist, particular sau sportiv. Valabilitatea licenței variază de la o țară la alta, în general acordându-se pe un an de zile.

LE GÉNIE N’EST AUTRE CHOSE QU’UNE GRANDE APTITUDE À LA PATIENCE (fr.) geniul nu este altceva decât o mare aptitudine pentru răbdare.