19 definiții pentru arșic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARȘIC, arșice, s. n. 1. Os al articulației piciorului, deasupra copitelor, la vite; os al articulației genunchiului, la picioarele (de dinapoi ale) mieilor și caprelor, folosit la un joc de copii. 2. (La pl.) Numele unui joc de copii la care se folosesc arșice (1). [Var.: arși s. f.] – Din tc. așık.

ARȘIC, arșice, s. n. 1. Os al articulației piciorului, deasupra copitelor, la vite; os al articulației genunchiului, la picioarele (de dinapoi ale) mieilor și caprelor, folosit la un joc de copii. 2. (La pl.) Numele unui joc de copii la care se folosesc arșice (1). [Var.: arși s. f.] – Din tc. așık.

arșic sn [At: (a. 1742) GHICA, ap. HEM / V: sf, (reg) ic / E: tc aşik] 1 (La vite) Os al articulației de deasupra copitelor. 2 Os al genunchiului la picioarele de dinapoi ale mieilor și caprelor, folosit la un joc de copii. 3 (Lpl; șîs De-a – ele, rar în – e sau cu – e) Joc de copii în care se aruncă arșicele (2) (înspre un cerc trasat pe pământ) astfel încât acesta să cadă într-o anumită poziție Si: cioacă, țigănească, perghel, cățea, țuțuiu, de-a scoasa, de-a armașul, în trei armene, (Trs; Mun) capre, (Mol) gioale.

ARȘIC (pl. -ice, -ici) sn. 1 🫀 Unul din cele șapte oscioare ale glesnei, astragal 2 🎲 Oscior de la încheietura genunchilor picioarelor dinapoi ale mieilor sau caprelor și cu care se joacă copiii; părțile lui sînt numite: „om” sau „spate”, „gaură” sau „burtă”, „beiu” sau „împărat”, „siciu” sau „armaș”, etc. (🖼 229): averea noastră în ~e se suia într’o vreme pînă la două mii (I.-GH.); jocul ~elor, în ~e sau de-a ~ele [tc. ašyk].

ARȘIC, arșice, s. n. Os al articulației piciorului, deasupra copitelor, la vite; os al articulației genunchiului la picioarele dinapoi ale mieilor și caprelor, folosit (după ce a fost curățat și uneori vopsit) la un. joc de copii (v. gioală, capră). Lăsat-au țincii jocul de arșice Și-aleargă după cuie și mistrii. DRAGOMIR, în POEZ. N. 198. Să mai știți iarăși că basmele ce am să vă povestesc sînt numai pentru băieți și codane, pentru flăcăiandri și fetișcane. Copiii mai pot juca încă la arșice. Le va veni însă și lor vremea să le asculte. ISPIRESCU, U. 2. Teodoros era meșter de frunte In toate jocurile de copii. Reputația lui de giolar era mare de la Antim pînă în Lucaci, averea noastră în arșice se suia într-o vreme pînă la două mii, tot capre curățite în var și îngropate în pămînt în donițe. GHICA, S. 300. Băieții azvîrleau cu mingea și cu arșicele, iar fetițele cele mici se jucau de-a ascunsele. FILIMON, la HEM. – Variantă: arși (G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 332) s. f.

ARȘIC, arșice, s. n. Os al articulației piciorului deasupra copitelor la vite; os al articulației genunchiului, la picioarele de dinapoi ale mieilor și caprelor, folosit la un joc de copii; p. ext. (la pl.) numele jocului de copii la care se folosesc aceste oase. [Var.: arși s. f.] – Tc. așık.

ARȘIC ~ce n. 1) (la vite) Os al articulației piciorului care se află deasupra copitelor. 2) Os al articulației genunchiului la picioarele de dinapoi ale mieilor sau caprelor. 3) la pl. Joc de copii la care se folosesc aceste oase. /<turc. așik

arșic m. și n. (pl. arșici și arșice) 1. osul piciorului numit astragal; 2. oscior dela încheietura piciorului mieilor din care copiii își fac un fel de joc. [Turc. AȘYK, oscior].

arșíc m. și n., pl. e (turc. ašyk). Osișor de la picĭoarele de din apoĭ ale meilor și cu care se joacă copiiĭ. – E masc. în Mold. și n. în Munt. Are patru fețe: domn (în formă de S), armaș (opus domnuluĭ), pîne saŭ om bun (partea unflată) și hoț saŭ om răŭ (scobitura). V. zar.

ARȘI s. f. v. arșic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARȘIC s. 1. (ANAT.) (Mold.) gioală. (~ de miel.) 2. (la pl.) (pop.) capre (pl.), (Mold.) gioale (pl.). (Jocul de ~e.)

ARȘIC s. 1. (ANAT.) (Mold.) gioală. (~ de miel.) 2. (la pl.) (pop.) capre (pl.), (Mold.) gioale (pl.). (Jocul de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arșic (arșice), s. n.1. Os, astragal, folosit la un joc de copii. – 2. (pl.) Numele jocului de copii la care se folosește arșice. – Var. (rar) așic. Mr. așic. Tc. așik (Șeineanu, II, 26; Lokotsch 124; Th. Capidan, Le jeu aux osselets chez les Roumains, les Slaves et les Albanais, REB, I, 217-31); cf. alb. a(r)sik, bg. asik, sb. arsik.Der. arșicar, s. m. (jucător de arșice).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face arșice expr. a face fărâme / țăndări; a distruge.

Intrare: arșic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arșic
  • arșicul
  • arșicu‑
plural
  • arșice
  • arșicele
genitiv-dativ singular
  • arșic
  • arșicului
plural
  • arșice
  • arșicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arși
  • arșica
plural
  • arșice
  • arșicele
genitiv-dativ singular
  • arșice
  • arșicei
plural
  • arșice
  • arșicelor
vocativ singular
plural
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arșic, arșicesubstantiv neutru

  • 1. Os al articulației piciorului, deasupra copitelor, la vite; os al articulației genunchiului, la picioarele (de dinapoi ale) mieilor și caprelor, folosit la un joc de copii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lăsat-au țîncii jocul de arșice Și-aleargă după cuie și mistrii. DRAGOMIR, în POEZ. N. 198. DLRLC
    • format_quote Să mai știți iarăși că basmele ce am să vă povestesc sînt numai pentru băieți și codane, pentru flăcăiandri și fetișcane. Copiii mai pot juca încă la arșice. Le va veni însă și lor vremea să le asculte. ISPIRESCU, U. 2. DLRLC
    • format_quote Teodoros era meșter de frunte în toate jocurile de copii. Reputația lui de giolar era mare de la Antim pînă în Lucaci, averea noastră în arșice se suia într-o vreme pînă la două mii, tot capre curățite în var și îngropate în pămînt în donițe. GHICA, S. 300. DLRLC
    • format_quote Băieții azvîrleau cu mingea și cu arșicele, iar fetițele cele mici se jucau de-a ascunsele. FILIMON, la HEM. DLRLC
  • 2. (la) plural Numele unui joc de copii la care se folosesc arșice. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.