14 definiții pentru aranjare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARANJARE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja.V. aranja.

ARANJARE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja.V. aranja.

aranjare sf [At: DA / V: (înv) ~ngia~ / Pl: ~jări / E: aranja] 1 Punere în ordine Si: aranjat1 (1). 2 (Pex) Decorare.

ARANJARE, aranjări, s. f. Acțiunea de a aranja; punere în ordine, rînduire. Aranjarea cărților în bibliotecă.

ARANJARE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja; punere în ordine, rînduire.

ARANJARE s.f. Acțiunea de a (se) aranja; ordonare, așezare, punere în ordine. [< aranja].

*aranjáre f. Acțiunea de a aranja o dată.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aranjare s. f., g.-d. art. aranjării; pl. aranjări

aranjare s. f., g.-d. art. aranjării; pl. aranjări

aranjare s. f., g.-d. art. aranjării; pl. aranjări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARANJARE s. 1. așezare, clasare, clasificare, distribuire, împărțire, ordonare, repartizare, rânduială, rânduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. v. pregătire. 3. facere, pregătire. (~ patului.) 4. v. reglare. 5. v. reglementare. 6. v. gătire.

ARANJARE s. 1. așezare, clasare, clasificare, distribuire, împărțire, ordonare, repartizare, rînduială, rînduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. pregătire, preparare, preparat, (rar) preparație. (~ celor necesare la drum.) 3. facere, pregătire. (~ patului.) 4. potrivire, reglaj, reglare. (~ unui aparat electric.) 5. orînduire, reglementare, stabilire, (rar) regulare, (înv.) regularisire. (~ unei situații neclare.) 6. dichiseală, dichisire, ferchezuială, ferchezuire, gătire, spilcuială, spilcuire, (pop. și fam. depr.) scliviseală, sclivisire. (Ce-i ~ asta la tine?)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARANJARE. Subst. Aranjare, aranjament, ordonare, rînduire, rînduială, orînduire, orînduială, dispunere, înșiruire, punere în ordine, regularisire (înv.), organizare; potrivire, potriveală, (pop.), ajustare, reglare, reglaj, sincronizare, armonizare, coordonare, aliniere. Așezare, orînduire, sistematizare, structurare. Regrupare, reajustare, restructurare. Reglementare, regularizare. Grupare, sortare, clasificare, clasificație (rar), seriere (rar), categorisire, clasare, catalogare, inventariere. Planificare, plănuire. Standardizare, omogenizare, uniformizare; raționalizare. Structură, sistem, ordine, ierarhie. Orînduitor (înv.). Nomenclator, nomenclatură. Indice. Taxonomie. Clasificator; coordonator, organizator, senator. Adj. Aranjat, ordonat, rînduit, orînduit, pus în ordine, sistematizat, seriat (rar), organizat; regulat, regular (înv.), potrivit; coordonat; planificat, plănuit; uniformizat. Structural, sistematic. Organizator, organizatoric, regulator, coordonator. Vb. A aranja, a ordona, a orîndui, a rîndui, a face ordine, a dispune, a pune (a face) orînduială, a pune în ordine, a rostui, a regula, a regularisi (înv.); a sistematiza, a organiza; a potrivi, a ajusta, a regla, a sincroniza, a coordona. A reașeza, a regrupa, a reajusta, a restructura; a reglementa, a regulariza. A grupa, a sorta, a clasifica, a seria, a clasa, a categorisi (fam.), a cataloga, a inventaria. A planifica. A standardiza, a omogeniza, a uniformiza. Adv. În ordine; (în mod) sistematic, cu orînduială. V. clasificare, formă, relație, structură.

Intrare: aranjare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aranjare
  • aranjarea
plural
  • aranjări
  • aranjările
genitiv-dativ singular
  • aranjări
  • aranjării
plural
  • aranjări
  • aranjărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aranjare, aranjărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi aranja DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.