8 definiții pentru arestuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARESTUIRE, arestuiri, s. f. (Înv.) Arestare. – V. arestui.
arestuire sf [At: ALECSANDRI, T. 1407 / Pl: ~ri / E: arestui] (Înv) Arestare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARESTUIRE, arestuiri, s. f. (Pop.) Arestare. – V. arestui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ARESTUIRE, arestuiri, s. f. (Învechit și popular) Acțiunea de a arestui; arestare. Na, scrie tu deasupra iscăliturii ordinul de arestuire și de exil, și dă hîrtia în mîna agăi. ALECSANDRI, T. 1413.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARESTUIRE, arestuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a arestui.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arestuire (înv.) s. f., g.-d. art. arestuirii; pl. arestuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
arestuire (înv.) s. f., g.-d. art. arestuirii; pl. arestuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arestuire s. f., g.-d. art. arestuirii; pl. arestuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
arestuire, arestuirisubstantiv feminin
- 1. Arestare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: arestare
- Na, scrie tu deasupra iscăliturii ordinul de arestuire și de exil, și dă hîrtia în mîna agăi. ALECSANDRI, T. 1413. DLRLC
-
etimologie:
- arestui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.