opțiuni
  • info

20 de definiții pentru arginta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARGINTA, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) arginti vb. IV] – Din argint.

ARGINTA, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) arginti vb. IV] – Din argint.

arginta vt [At: PONT, F. 268 / V: (înv) ~ti, ~nți / Pzi: ~tez / E: argint] 1 A acoperi cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintui (1) Vz polei, auri. 2 (Fig) A face să aibă luciul și strălucirea argintului (1) Si: (înv) argintui (2).

ARGINTA (-tez) vb. tr. 🔧 A acoperi cu un strat subțire de argint obiecte de alte metale, pentru a le face să pară în întregime de argint, a sufla cu argint.

ARGINTA, argintez, vb. I. Tranz. (Cu privire la obiecte) A acoperi cu un strat subțire de argint; a sufla cu argint. Am argintat o cupă. ◊ Fig. A face să aibă luciul sau strălucirea argintului. Treceau mai apoi mîndri printre casele satului și răsăritul le arginta coasele. CAMILAR, N. II 385. – Variantă: (învechit) arginti (EMINESCU, O. I 45) vb. IV.

ARGINTA, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de argint. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului. [Var.: (înv.) arginti vb. IV] – Din argint.

A ARGINTA ~ez tranz. (obiecte de metal) A acoperi cu un strat subțire de argint (în scop protector sau decorativ). /Din argint

ARGINTI vb. IV v. arginta.

ARGINTI vb. IV v. arginta.

ARGINTI vb. IV v. arginta.

arginti vt vz arginta

arginți vt vz arginta

ARGINTI (-tesc)..., ARGINȚI (-țesc)... = ARGINTA ...: Ș’acum luna argintește tot Egipetul antic (EMIN.)

ARGINTUI (-uesc)... = ARGINTA...: lumina zilei îmi argintuise odaia (DLVR.).

ARGINTI vb. IV. v. arginta.

argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.

argintésc v. tr. (d. argint). Poleĭesc, orĭ suflu cu argint. – Neol. argintez (după fr. argenter și lat. argentare).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arginta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. argintez, 3 argintează; conj. prez. 1 sg. să argintez, 3 să arginteze

arginta (a ~) vb., ind. prez. 3 argintează

arginta vb., ind. prez. 1 sg. argintez, 3 sg. și pl. argintează; conj. prez. 3 sg. și pl. arginteze; ger. argintând

argintesc, -team 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARGINTA vb. (rar) a argintui, (înv. și pop.) a spoi. (~ un obiect metalic.)

ARGINTA vb. (rar) a argintui, (înv. și pop.) a spoi. (~ un obiect metalic.)

Intrare: arginta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arginta
  • argintare
  • argintat
  • argintatu‑
  • argintând
  • argintându‑
 singular plural
  • argintează
  • argintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argintez
 (să)
  • argintez
  • argintam
  • argintai
  • argintasem
a II-a (tu)
  • argintezi
 (să)
  • argintezi
  • argintai
  • argintași
  • argintaseși
a III-a (el, ea)
  • argintează
 (să)
  • arginteze
  • arginta
  • argintă
  • argintase
plural I (noi)
  • argintăm
 (să)
  • argintăm
  • argintam
  • argintarăm
  • argintaserăm
  • argintasem
a II-a (voi)
  • argintați
 (să)
  • argintați
  • argintați
  • argintarăți
  • argintaserăți
  • argintaseți
a III-a (ei, ele)
  • argintează
 (să)
  • arginteze
  • argintau
  • argintară
  • argintaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arginti
  • argintire
  • argintit
  • argintitu‑
  • argintind
  • argintindu‑
 singular plural
  • argintește
  • argintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argintesc
 (să)
  • argintesc
  • arginteam
  • argintii
  • argintisem
a II-a (tu)
  • argintești
 (să)
  • argintești
  • arginteai
  • argintiși
  • argintiseși
a III-a (el, ea)
  • argintește
 (să)
  • argintească
  • argintea
  • arginti
  • argintise
plural I (noi)
  • argintim
 (să)
  • argintim
  • arginteam
  • argintirăm
  • argintiserăm
  • argintisem
a II-a (voi)
  • argintiți
 (să)
  • argintiți
  • arginteați
  • argintirăți
  • argintiserăți
  • argintiseți
a III-a (ei, ele)
  • argintesc
 (să)
  • argintească
  • arginteau
  • argintiră
  • argintiseră
arginți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arginta, argintezverb

  • 1. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: argintui spoi
    • format_quote Am argintat o cupă. DLRLC
    • 1.1. figurat A face să aibă strălucirea argintului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Treceau mai apoi mîndri printre casele satului și răsăritul le arginta coasele. CAMILAR, N. II 385. DLRLC
etimologie:
  • argint DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.