ARITMOMETRU, aritmometre, s. n. Aparat folosit în geodezie, care efectuează (manual sau mecanic) operații aritmetice. – Din fr. arithmomètre.

aritmometru sn [At: DA / Pl: ~re / E: fr arithmomètre] Aparat care face mecanic operații aritmetice, folosit în geodezie.

*ARITMOMETRU (pl. -tre) sn. Aparat cu ajutorul căruia se pot face mecanic calcule aritmetice [fr.].

ARITMOMETRU, aritmometre, s. n. Aparat care efectuează (manual sau mecanic) operații aritmetice. – Din fr. arithmomètre.

ARITMOMETRU, aritmometre, s. n. Aparat care efectuează mecanic operații aritmetice.

ARITMOMETRU, aritmometre, s. n. Aparat care efectuează mecanic operații aritmetice. – Fr. arithmomètre (< gr.).

ARITMOMETRU s.n. Aparat care efectuează mecanic calcule și operații aritmetice. [< fr. arithmomètre, cf. gr. arithmos – număr, metron – măsură].

ARITMOMETRU s. n. aparat pentru efectuarea de operații aritmetice. (< fr. arithmomètre)

ARITMOMETRU ~e n. Aparat pentru efectuarea automată a operațiilor aritmetice elementare. /<fr. arithmometre

aritmometru (desp. -me-tru) s. n., art. aritmometrul; pl. aritmometre

aritmometru (-me-tru) s. n., art. aritmometrul; pl. aritmometre

aritmometru s. n. (sil. -tru), pl. aritmometre

ARITMO- „număr, cifră, numărătoare, calcul”. ◊ gr. arithmos „număr” > fr. arithmo-, germ. id., engl. id., it. aritmo- > rom. aritmo-, □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de numirea cifrelor; ~graf (v. -graf), s. n., aritmometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a numerelor; ~grif (v. -grif), s. n., specie enigmistică la care literele cuvintelor sînt reprezentate prin cifre; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care studiază proprietățile numerelor, independent de operațiile care se pot efectua cu ele; ~manie (v. -manie), s. f., obsesie patologică a calculelor aritmetice; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat care efectuează, mecanic sau manual, operații aritmetice.