22 de definiții pentru arpagic (plantă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arpagic sns [At: FILIMON, C. II, 341 / V: arba~, ~acic, ~acică, h~, ~ă, harba~ / E: tc arpacek, bg арпагик] 1 Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori purpurii, care face cepe mici, întrebuințate pentru răsădit și la gătit (Allium schoenoprasum). 2 (Bot; reg) Ceapă (Allium cepa). 3 (Bot; reg) Hajme (Allium ascalonicum). 4 (Bot; reg) Pur (Allium rotundum). 5 Bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care răsădit dă ceapa obișnuită. corectat(ă)

ARPAGIC sn., ARPAGI sf. (pl. -ice) 🌿 1 Plantă ierboasă înrudită cu ceapa; crește sălbatică pe țărmurile rîurilor, dar se cultivă și în grădini pentru trebuințele culinare (Allium schoeno-prasum) (🖼 225) 2 Specie de ceapă mică care se sădește primăvara pentru a crește din ea cepele cele mari [tc. arpaǧyk].

ARPAGIC s. n. 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori purpurii, care face cepe mici folosite la gătit (Allium Schoenoprasum). 2. Ceapă cu bulbul mic, obținută din sămînță și care, răsădită, dă ceapa obișnuită.

ARPAGIC s. n. Ceapă mică, obținută din sămînță și care, răsădită, dă ceapa obișnuită. – Tc. arpacik (bg. arpağik).

ARPAGIC n. Ceapă mică obținută din sămânță, care, fiind răsădită, dă ceapă obișnuită. /<turc. arpacik, bulg. arpağik

arpagic (arpacică) n. ceapă foarte măruntă, cultivată prin grădini pentru trebuințe culinare (Allium schoenoprasum). [Turc. ARPADJYK].

arpagíc m. ca plantă și n. fără pl. ca marfă (turc. arpağyk, dim d. arpa, orz; bg. arpağik). Un fel de ceapă mică sălbatică și cultivată (állium schoenóprasum). Alt fel de ceapă mică care se întrebuințează ca sămînță, din care se dezvoltă ceapa cea mare. – Și arbagic (Munt.) și (h)arpagică saŭ -cică (est). În Olt. orceag.

arbagic sn vz arpagic

arbagi sf vz arpagic

arpacic sms vz arpagic

arpaci sfs vz arpagic

ARPACIC(Ă) = ARPAGIC.

arbagíc, V. arpagic.

harpacícă saŭ -gícă f. V. arpagic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!arpagic2 (plantă) s. m.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARPAGIC s. (BOT.) 1. (Allium schoenoprasum) (reg.) pur, (prin Transilv.) chișărău. 2. ceapă de sămânță, (Olt. și Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiț.

ARPAGIC s. (BOT.) 1. (Allium schoenoprasum) (reg.) pur, (prin Transilv.) chișărău. 2. ceapă de sămînță, (Olt. și Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiț.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARPAGÍC s.n. 1. Ceapă mică, obținută din sămânță și care, răsădită, dă ceapa mare (Allium cepa). 2. Ceapă perenă pitică (Allium schoenoprasum), foarte prolifică, cu aspect de tufă deasă, de la care se utilizează doar frunzele subțiri, tubulare, cu gust de usturoi, întrucât nu face bulb; este specifică bucătăriei franceze și germane, fiind utilizată ca verdeață; pop. cepșoară, ceapă măruntă, ceapă cu foi subțiri, hajme, arpagică, ai de ciorbă, ai tufos; denumiri adaptate în comerț: civetă (< fr. civette), cibulet (< fr. ciboulette).

arpagic, s.n. – (bot.) Ceapă mică (bulb) obținută din sămânță (Allium schoenoprasum). – Din tc. arpacek „[ceapă ca] orzul mărunt” (Cihac, Scriban, DEX, MDA).

arpagic, s.n. – (bot.) Ceapă mică (bulb) folosită ca și răsad. – Din tc. arpacek (MDA).

Intrare: arpagic (plantă)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arpagic
  • arpagicul
  • arpagicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arpagic
  • arpagicului
plural
vocativ singular
plural
harpagică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harpagi
  • harpagica
plural
  • harpagici
  • harpagicile
genitiv-dativ singular
  • harpagici
  • harpagicii
plural
  • harpagici
  • harpagicilor
vocativ singular
plural
harpacică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harpaci
  • harpacica
plural
  • harpacici
  • harpacicile
genitiv-dativ singular
  • harpacici
  • harpacicii
plural
  • harpacici
  • harpacicilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbagic
  • arbagicul
plural
  • arbagicuri
  • arbagicurile
genitiv-dativ singular
  • arbagic
  • arbagicului
plural
  • arbagicuri
  • arbagicurilor
vocativ singular
plural
arbagică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arpaci
  • arpacica
plural
genitiv-dativ singular
  • arpacici
  • arpacicii
plural
vocativ singular
plural
arpacic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arpagicsubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori purpurii, care face cepe mici folosite la gătit (Allium Schoenoprasum). DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.