arpagic sns [At: FILIMON, C. II, 341 / V: arba~, ~acic, ~acică, h~, ~ă, harba~ / E: tc arpacek, bg арпагик] 1 Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori purpurii, care face cepe mici, întrebuințate pentru răsădit și la gătit (Allium schoenoprasum). 2 (Bot; reg) Ceapă (Allium cepa). 3 (Bot; reg) Hajme (Allium ascalonicum). 4 (Bot; reg) Pur (Allium rotundum). 5 Bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care răsădit dă ceapa obișnuită. corectat(ă)

ARPAGIC sn., ARPAGICĂ sf. (pl. -ice) 🌿 1 Plantă ierboasă înrudită cu ceapa; crește sălbatică pe țărmurile rîurilor, dar se cultivă și în grădini pentru trebuințele culinare (Allium schoeno-prasum) (🖼 225) ¶ 2 Specie de ceapă mică care se sădește primăvara pentru a crește din ea cepele cele mari [tc. arpaǧyk].

ARPAGIC s. n. 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori purpurii, care face cepe mici folosite la gătit (Allium Schoenoprasum). 2. Ceapă cu bulbul mic, obținută din sămînță și care, răsădită, dă ceapa obișnuită.

ARPAGIC s. n. Ceapă mică, obținută din sămînță și care, răsădită, dă ceapa obișnuită. – Tc. arpacik (bg. arpağik).

ARPAGIC n. Ceapă mică obținută din sămânță, care, fiind răsădită, dă ceapă obișnuită. /<turc. arpacik, bulg. arpağik

arpagic (arpacică) n. ceapă foarte măruntă, cultivată prin grădini pentru trebuințe culinare (Allium schoenoprasum). [Turc. ARPADJYK].

arpagíc m. ca plantă și n. fără pl. ca marfă (turc. arpağyk, dim d. arpa, orz; bg. arpağik). Un fel de ceapă mică sălbatică și cultivată (állium schoenóprasum). Alt fel de ceapă mică care se întrebuințează ca sămînță, din care se dezvoltă ceapa cea mare. – Și arbagic (Munt.) și (h)arpagică saŭ -cică (est). În Olt. orceag.

arbagic sn vz arpagic

arbagică sf vz arpagic

arpacic sms vz arpagic

arpacică sfs vz arpagic

ARPACIC(Ă) = ARPAGIC.

arbagíc, V. arpagic.

harpacícă saŭ -gícă f. V. arpagic.

!arpagic² (plantă) s. m.

arpagic

arpagic.

ARPAGIC s. (BOT.) 1. (Allium schoenoprasum) (reg.) pur, (prin Transilv.) chișărău. 2. ceapă de sămânță, (Olt. și Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiț.

ARPAGIC s. (BOT.) 1. (Allium schoenoprasum) (reg.) pur, (prin Transilv.) chișărău. 2. ceapă de sămînță, (Olt. și Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiț.

ARPAGÍC s.n. 1. Ceapă mică, obținută din sămânță și care, răsădită, dă ceapa mare (Allium cepa). 2. Ceapă perenă pitică (Allium schoenoprasum), foarte prolifică, cu aspect de tufă deasă, de la care se utilizează doar frunzele subțiri, tubulare, cu gust de usturoi, întrucât nu face bulb; este specifică bucătăriei franceze și germane, fiind utilizată ca verdeață; pop. cepșoară, ceapă măruntă, ceapă cu foi subțiri, hajme, arpagică, ai de ciorbă, ai tufos; denumiri adaptate în comerț: civetă (< fr. civette), cibulet (< fr. ciboulette).

arpagic, s.n. – (bot.) Ceapă mică (bulb) obținută din sămânță (Allium schoenoprasum). – Din tc. arpacek „[ceapă ca] orzul mărunt” (Cihac, Scriban, DEX, MDA).

arpagic, s.n. – (bot.) Ceapă mică (bulb) folosită ca și răsad. – Din tc. arpacek (MDA).