tarhon¹ sm [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~rah~, (reg) ~racon, ~rcăn, ~rcân, ~rcom, ~rcon, ~rcum sm, tărhană sf / Pl: (rar) ~uri sn / E: tc tarhun, mg tárkony] 1 Plantă erbacee din familia compozitelor, aromatică, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze liniare, lanceolate, întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2 (Bot; reg) Granat² (Pyrethrum Parthenium). 3 (Bot; Mar; Trs) Chimen (1) (Carum carvi). 4 (Bot; reg) Hasmațuchi (1) (Anthriscus cerefolium). 5 (Bot; reg) Anason (1) (Pimpinella anisum). 6 (Bot; reg; îf tărhană) Mușcată (Pelargonium zonale). 7 (Bot; reg; îc) Tarcom-sălbatic Rotoțele (Achillea ptarmica). 8 (Reg) Varietate de fasole rotundă și mare, de culoare roșiatică, neagră sau pestriță.

tarhon² sm vz tarhan

NĂFURICĂ, năfurici, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze penate și cu flori gălbui, dispuse în capitule mici; peliniță (Artemisia annua). – Cf. nafură.

PELIN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, păroase și cu flori galbene, întrebuințată în medicină și la prepararea unor băuturi (Artemisia absinthium). ◊ Pelin alb (sau mic) = plantă asemănătoare cu pelinul (1), cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca). Pelin de mături = plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Băutură foarte amară, preparată din frunze de pelin (1) și folosită în scopuri curative. – Din bg. pelin.

PELINARIȚĂ, pelinarițe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și cu flori galbene, folosită în medicină pentru proprietățile ei tonice (Artemisia vulgaris) – Pelin + suf. -ariță.

TARHON s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). – Din tc. tarhun.

TARHON s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze aromate întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). – Tc. tarhun.

NĂFURICĂ s. (BOT.; Artemisia annua) (reg.) mălin, măturișcă, măturiță, peliniță, buruiană-de-țară, mătura-Maicii-Precesta, mătură-turcească.

PELIN s. (BOT.) 1. (Artemisia absinthium) (reg.) peliniță, iarba-fecioarelor, lemnul-Domnului. 2. (Artemisia scoparia) (reg.) peliniță.

PELINARIȚĂ s. (BOT.; Artemisia vulgaris) (reg.) pelin, vetricel, iarbă-bărboasă, peliniță neagră, știr-negru.

PELINIȚĂ s. (BOT.) 1. (Artemisia pontica) (reg.) pelin, iarba-sfintei-Sofia. 2. (Artemisia austriaca) (reg.) pelin.

TARHON s. (BOT.; Artemisia dracunculus) (reg.) sagna-calului.