17 definiții pentru artificiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARTIFICIU, artificii, s. n. 1. Procedeu (ingenios) folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă). ◊ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezolvarea unui calcul pe o cale mai scurtă și mai ingenioasă decât calea obișnuită. 2. (Mai ales la pl.) Amestec de substanțe chimice (colorate) și de carburanți, folosit la semnalizări luminoase, în scop decorativ etc. ♦ Sârmă scurtă în vârful căreia se află amestecul de mai sus și care, aprins, arde cu o flacără decorativă vie, aruncând mici scântei. – Din fr. artifice, lat. artificium.

ARTIFICIU, artificii, s. n. 1. Procedeu (ingenios) folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă). ◊ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezolvarea unui calcul pe o cale mai scurtă și mai ingenioasă decât calea obișnuită. 2. (Mai ales la pl.) Amestec de substanțe chimice (colorate) și de carburanți, folosit la semnalizări luminoase, în scop decorativ etc. ♦ Sârmă scurtă în vârful căreia se află amestecul de mai sus și care, aprins, arde cu o flacără decorativă vie, aruncând mici scântei. – Din fr. artifice, lat. artificium.

artificiu sn [At: CR. I, 274 / V: (înv) ~iție / P: ~fi-ciu, (iuz) ~ți-e / E: fr artifice, lat artificium] 1 (Înv) Artificialitate (2). 2 Procedeu ingenios folosit pentru a îmbunătăți sau a înfrumuseța realitatea. 3 (Pex) Podoabă inutilă în care se simte artificialitatea (4). 4 (Îs) ~ de calcul Procedeu prin care se ajunge la rezolvarea unui calcul pe o cale mai scurtă și mai ingenioasă. 5 Argument specios în susținerea unei teze, unui raționament. 6 (Liv; pex) Șmecherie. 7 Amestec de substanțe chimice și de carburanți, folosit la semnalizări luminoase în scop decorativ etc., prin aprindere producând o lumină vie (frumos colorată). 8 (Lpl) Sârmă scurtă pe care se află artificii (7) care aprinse ard decorativ împrăștiind scântei.

*ARTIFICIU (pl. -icii) sn. 1 Mijloc prin care se caută să se dea altă înfățișare unui lucru, se ascunde ceva, vicleșug, uneltire vicleană: aceste înflorituri sînt simple artificii prin care caută să ascundă sărăcia de idei 2 pl. Substanțe inflamabile combinate la un loc pentru a produce, la serbări, la petreceri, diferite efecte de lumină și culori, sau care sînt întrebuințate ca proiectile în războiu (🖼 234): foc de artificii; de aci, fig. pentru a arăta ceva strălucitor, dar gol, neserios, fără fond: tot ce spune e foc de artificii [lat. artificium, cu parte din accepțiunile fr. artifice].

ARTIFICIU, artificii, s. n. 1. Procedeu meșteșugit, întocmit cu îndemînare spre a împodobi sau spre a modifica realitatea; podoabă inutilă. Prin ingenioase artificii tehnice se pot prezenta pe scenă diferite aspecte și fenomene din natură.Artificiu de calcul = procedeu prin care se poate ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă, mai rapidă decît cea obișnuită. 2. (La pl.) Compoziție de materii inflamabile, care, aruncate în aer de un dispozitiv special, iau foc ușor, producînd efecte variate de lumină și culori și care se întrebuințează ca mijloc de semnalizare, ca divertisment la spectacolele în aer liber etc. Strigăte... țîșneau deasupra murmurului mulțimii ca niște artificii roșii. DUMITRIU, B. F. 79. Luminile colorate de artificii... cădeau în lac. PAS, Z. I 228. ◊ (Poetic) Ziua, închizînd ochii, te afunzi într-o noapte roșie, care joacă împrejurul tău și își scînteiază buchetele de artificii violete și albastre. DELAVRANCEA, T. 70. ◊ Foc de artificii v. foc. ◊ Sîrmă scurtă, pe jumătate înfășurată într-un preparat chimic inflamabil, care, aprinsă, aruncă mici scîntei. Tatăl lui Bică avea chioșc de ziare și... pe-o tarabă în fața chioșcului, rahat, caramele, susan, artificii, bile și muzicuțe. PAS, Z. I 164.

ARTIFICIU, artificii, s. n. 1. Procedeu ingenios folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă). ◊ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă decît cea obișnuită. 2. (La pl.) Compoziție de materii inflamabile care, aruncate în aer, iau foc ușor, producînd efecte variate de lumină și culori. ♦ Sîrmă scurtă, pe jumătate înfășurată într-un preparat chimic inflamabil care, aprins, aruncă mici scîntei. – Fr. artifice (lat. lit. artificium).

ARTIFICIU s.n. 1. Mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate, procedeu meșteșugit. ◊ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă. 2. (La pl.) Compoziție de materii ușor inflamabile, care prin aprindere produc efecte luminescente variate. [Pron. -ciu. / < it. artificio, lat. artificium < ars – artă, facere – a face, cf. fr. artifice].

ARTIFICIU s. n. 1. mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate. ♦ ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă. 2. (pl.) amestec de materii ușor inflamabile, care produc efecte de lumină și culori. (< lat. artificium, după fr. artifice)

ARTIFICIU ~i n. 1) Mijloc ingenios de a modifica ceva. 2) la pl. Amestec de substanțe chimice (colorate) și carburanți, folosit, prin aprindere, la semnalizare luminoasă sau în scopuri decorative. Foc de ~i. [Sil. -ciu] /<fr. artifice, lat. artificium

artificiu n. 1. viclenie, înșelăciune: artificiul argumentării; 2. foc de artificiu, compozițiuni de materii inflamabile, producând flăcări de diferite colori.

*artifíciŭ n. (lat. artificium, d. ars, ártis, artă, și facere, a face; fr. artifice). Artă, meșteșug, înșelăciune: fără nicĭ un artificiŭ, a umbla cu artificiĭ. Substanțe inflamabile combinate care se aprind noaptea și se înalță în aer p. a produce efecte de lumină saŭ cu semnale de războĭ. Fig. Foc de artificiĭ, manopere pompoase p. a înșela. – Vulg. artifiție f. (probabil de la Rușĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

artificiu s. n., art. artificiul; pl. artificii, art. artificiile (desp. -ci-i-)

artificiu [ciu pron. cĭu] s. n., art. artificiul; pl. artificii, art. artificiile (-ci-i-)

artificiu s. n. [-ciu pron. -ciu], pl. artificii, art. artificiile (sil. -ci-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: artificiu
artificiu substantiv neutru
  • pronunție: artificĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • artificiu
  • artificiul
  • artificiu‑
plural
  • artificii
  • artificiile
genitiv-dativ singular
  • artificiu
  • artificiului
plural
  • artificii
  • artificiilor
vocativ singular
plural
artifiție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

artificiu, artificiisubstantiv neutru

  • 1. Procedeu (ingenios) folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Prin ingenioase artificii tehnice se pot prezenta pe scenă diferite aspecte și fenomene din natură. DLRLC
    • 1.1. Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezolvarea unui calcul pe o cale mai scurtă și mai ingenioasă decât calea obișnuită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. mai ales la plural Amestec de substanțe chimice (colorate) și de carburanți, folosit la semnalizări luminoase, în scop decorativ etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Strigăte... țîșneau deasupra murmurului mulțimii ca niște artificii roșii. DUMITRIU, B. F. 79. DLRLC
    • format_quote Luminile colorate de artificii... cădeau în lac. PAS, Z. I 228. DLRLC
    • format_quote poetic Ziua, închizînd ochii, te afunzi într-o noapte roșie, care joacă împrejurul tău și își scînteiază buchetele de artificii violete și albastre. DELAVRANCEA, T. 70. DLRLC
    • 2.1. Foc de artificii. DLRLC
    • 2.2. Sârmă scurtă în vârful căreia se află amestecul de mai sus și care, aprins, arde cu o flacără decorativă vie, aruncând mici scântei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tatăl lui Bică avea chioșc de ziare și... pe-o tarabă în fața chioșcului, rahat, caramele, susan, artificii, bile și muzicuțe. PAS, Z. I 164. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.