cornuț² sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~i / E: corn² + -uț] 1 (Bot; reg) 1 Planta erbacee Cerastium alpinum, cu tulpina târâtoare și cu fructe în formă de capsule mici, cilindrice. 2 Planta erbacee Cerastium arvense, cu flori albe, care crește la munte sau prin livezi.

cornuț¹ sn [At: T. PAPAHAGI, M. 140 / V: sc~^[1] / Pl: ~e / E: corn¹ + -uț] 1-60 (Șhp) Cornișor¹ (1-60).

CORNUȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn¹ + suf. -uț.

MĂRGELUȘĂ, mărgelușe, s. f. 1. Diminutiv al lui mărgea (1); mărgeluță. 2. Plantă erbacee mică, cu flori albe, albastre sau trandafirii (Lithospermum arvense). – Mărgea + suf. -ușă.

PAPANAȘ, papanași, s. m. 1. Preparat culinar făcut din brânză de vacă, ouă și făină sau griș, fiert în apă sau prăjit în grăsime. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense). – Cf. papă¹.

PĂLĂMIDĂ², pălămide, s. f. Pește marin răpitor, de forma unui fus gros, cu spatele albastru, cu solzi mici și cu numeroși dinți pe fălci (Sarda sarda). ◊ Compus: pălămidă-de-baltă = pește mic cu corpul acoperit cu plăci osoase și cu spini (Pungitius platygaster). – Din ngr. palamídha.

PĂLĂMIDĂ¹, pălămide, s. f. 1. Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, cu tulpină înaltă, cu rădăcini adânci, cu frunzele întregi sau crestate, acoperite pe margini cu spini, care este foarte vătămătoare pentru semănături (Cirsium arvense). 2. Plantă erbacee bienală din familia compozitelor, cu frunze spinoase, păroase și cu flori roșii (Carduus crispus). – Din bg. palamida.

PUNGULIȚĂ, pungulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pungă; punguță. 2. Plantă erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplăcut, cu flori mici, albe, dispuse în inflorescență (Thlaspi arvense). – Pungă + suf. -uliță.

COADĂ cozi f. 1) (la animale) Parte terminală a coloanei vertebrale. ◊ A da din ~ a se linguși pe lângă cineva. A-și vârî (sau a-și băga) ~a a) a se amesteca în treburile altora; b) a se strecura peste tot. A călca pe cineva pe ~ a trezi mânia cuiva; a supăra. A pune ~a pe spinare a fugi de răspundere; a pleca lăsând toate în voia soartei. A pleca (sau a fugi sau a se duce) cu ~a între picioare (sau între vine) a pleca rușinat, fără a obține nimic. A scăpa scurt de ~ a ieși dintr-o încurcătură cu urmări neplăcute. A-i atârna cuiva ceva de ~ a-i atribui cuiva o vină; a-l acuza (pe nedrept) de ceva. A trage mâța de ~ a o duce greu; a trăi în sărăcie. Minciună cu ~ minciună mare. A umbla (sau a se ține) ~ după cineva a fi nedespărțit de cineva. 2) (la păsări) Smoc de pene de pe prelungirea coloanei vertebrale. ◊ A căuta ~a prepeliței a căuta ceea ce nu există. 3) (la pești, șerpi etc.) Partea posterioară a corpului. 4) Păr lung și des, împletit; cosiță. ◊ A împleti ~ (sau cosiță) albă a rămâne fată bătrână, nemăritată. 5) (la flori, fructe sau frunze) Formație vegetală prin care floarea sau fructul se leagă de ramură; peduncul. ~ de cireașă. ◊ Cozi de ceapă vârfurile tulpinii de ceapă verde. ~a-șoricelului plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, întrebuințate în medicină. 6) Partea alungită de la spatele unei rochii (care se târăște); trenă. 7) Parte a unui obiect de care se apucă cu mâna. ~a sapei. ◊ ~ de topor om care servește drept unealtă în mâna dușmanului; trădător. 8) rar Partea cu care se termină ceva; bucată de la sfârșitul unui lucru; margine; capăt; extremitate. ◊ ~a ochiului unghiul extern al ochiului. La (sau în) ~ pe ultimul loc. De la ~ de la sfârșit spre început. 9) Șir (lung) de oameni care își așteaptă rândul la ceva sau undeva. 10) astr.: Stea cu ~ cometă. ~ de cometă prelungire luminoasă a cometei. /<lat. coda

CORNUȚ ~i m. Plantă erbacee târâtoare, având fructe de forma unor capsule cilindrice. /corn + suf. ~uț

MĂRGELUȘĂ ~e f. (diminutiv de la mărgea) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze alterne și cu flori albe, albastre sau trandafirii. /mărgea + suf. ~ușă

PAPANAȘ ~i m. Preparat culinar în formă de cocoloș sau de turtișoară, făcut din brânză de vacă amestecată cu ouă și făină (sau griș) și fiert în apă sau prăjit în grăsime. /cf. papă

PĂLĂMIDĂ² ~e f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, ramificată, având frunze, de obicei, adânc crestate, spinoase împrejur, și flori de culoare liliachie, care crește prin semănături. /<bulg. palamida

PĂLĂMIDĂ¹ ~e f. Pește marin răpitor de talie medie, albastru-negru pe spinare, cu înotătoare spinoase și cu mulți dinți. ◊ ~-de- baltă pește dulcicol de talie mică, cu cap fusiform, de culoare verde-gălbuie, cu pete negre, având spini dorsali și plăci osoase laterale. /<ngr. palamídha

PUNGULIȚĂ ~e f. (diminutiv de la pungă) Plantă erbacee cu tulpina erectă, având frunze înguste sagitale, flori mici, albe sau roz, rău mirositoare și fructe silicule. /pungă + suf. ~uliță

coadă s. f., g.-d. art. cozii; pl. cozi

cornuț s. m., pl. cornuți

mărgelușă s. f., art. mărgelușa, g.-d. art. mărgelușei; pl. mărgelușe

papanaș s. m., pl. papanași

pălămidă (bot., zool.) s. f., g.-d. art. pălămidei; pl. pălămide

punguliță s. f., g.-d. art. punguliței; pl. pungulițe

scârțâitoare s. f. (sil. -țâ-i-), g.-d. art. scârțâitorii; pl. scârțâitori

COADĂ s. v. coardă, matcă, matiță, măsea, pipirig, scândură.

COADĂ s. 1. cosiță, (reg.) gâță. (O fată care poartă cozi.) 2. mâner, (înv. și reg.) mănunchi, (Transilv.) dârjală, (Transilv. și Ban.) mânei, (prin Ban. și sudul Transilv.) mânel. (~ de seceră, de sapă.) 3. v. toartă. 4. cotor. (~ măturii.) 5. (reg.) coporâie, toporișcă, toporâie, toporâște, (Mold. și Bucov.) cosie. (~ coasei.) 6. v. băț. 7. v. peduncul. 8. v. pulpană. 9. v. trenă. 10. (fam.) codârlă. (Te rog să te așezi la ~!) 11. v. sfârșit. 12. (BOT.) coada-calului (Equisetum arvense) = barba-ursului, (reg.) brădișor, codâie, slăbănog, barba-sasului, coada-iepei, coada-mânzului, iarbă-de-cositor, părul-porcului, (Transilv. și Maram.) perie; coada-cocoșului (Polygonatum) = (reg.) cerceluș, clopoței (pl.), cocoș, coada-mielului, coada-vacii, iarbă-de-dureri, pecetea-lui-Solomon; coada-mâței (Leonurus marrubiastrum) = (reg.) talpa-lupului; coada-racului (Potentilla anserina) = (pop.) scrântitoare, (reg.) prescură, sclintiță, scrintee, iarba-gâștelor; coada-șoricelului (Achillea millefolium) = (înv. și reg.) prâsnel, (reg.) coada-hârțului, (Ban.) alunele (pl.), sorocină; coada-vacii = a) (Salvia silvestris) jale, (reg.) brăileanca (art.), corovatic, jaleș, năduf, sălvie de pădure; b) (Verbascum phlomoides) (reg.) rânzișoară; coada-vulpii (Alopecurus pratensis) = (reg.) codină. 13. (ENTOM.) coada-rândunicii (Papilio machaon și podalirius) v. papilionidă.

CORNUȚ s. (BOT.; Cerastium arvense) (reg.) canariță.

MĂRGELUȘĂ s. v. mei-păsăresc.

MĂRGELUȘĂ s. 1. v. mărgeluță. 2. (BOT.; Lithospermum arvense) (reg.) mărgălușă, mărgăluță.

PAPANAȘ s. (mai ales la pl.) 1. (BOT.; Trifolium arvense) (reg.) cercură, clopoțel, cotocei (pl.), culbeceasă, ghizdei, mielușel, mâțișor, mâțucă, mohorel, motocei (pl.), pepenări (pl.), pepenei (pl.), pepeniță, pisici (pl.), pufușor, trifoi, coada-mâței, iarba-somnului. 2. (reg.) găluștele (pl.) (A mâncat ~i.)

PĂLĂMIDĂ s. v. ciulin, gălbinare, ghimpe, holeră, limba-oii, scai, scaiete, scai-galben, talpa-ursului.

PĂLĂMIDĂ s. (BOT.; Cirsium arvense) (reg.) crăpușnic, scaiete.

PUNGULIȚĂ s. v. păstăioară, traista-ciobanului.

PUNGULIȚĂ s. 1. v. punguță. 2. (BOT.; Thlaspi arvense) (reg.) țășculiță, punga-popii, tășcuța-ciobanului, buruiana-viermelui.

SCÂRȚÂITOARE s. 1. v. morișcă. 2. hârâitoare. (Jucăria numită ~.) 3. (BOT.; Polycnemum arvense) troscoțel, (reg.) hericică, troscot-de-câmp.

SCÂRȚÂITOARE s. v. scârț.

TROSCOȚEL s. (BOT.; Polycnemum arvense) scârțâitoare, (reg.) hericică, troscot-de-câmp.

TROSCOȚEL s. v. costrei, răculeț, troscot.

pălămidă, pălămide, s.f. (reg.) despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi sau al unui dulap; chichiță.

PĂLĂMIDĂ, pălămide, s.f. (Iht.) Pește marin, înrudit cu tonul, dar mult mai mic, prezent și în Marea Neagră, având carnea gustoasă și fără oase, foarte apreciat ca pește de consum (Sarda sarda); germ. Pelamide; se comercializează ca (engl.) bonito.