16 definiții pentru ascultare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASCULTARE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de Biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta.

ascultare sf [At: COD. VOR. 143/12 / Pl: ~tări / E: asculta] 1 Încordare a auzului pentru a distinge clar ce se spune sau zgomotele ori sunetele înconjurătoare Si: (înv) ascultătură (1). 2 Ciulire a urechilor spre a auzi ceva. 3 Tragere cu urechea (la ușă). 4 (Îs) ~ a liturghiei Participarea la slujba bisericească. 5 (Pfm) Audiere de cursuri, prelegeri etc. Si: ascultat1. 6 (Jur; îs) ~ a unui martor Audiere a martorilor. 7 (Înv) Sală de întrevederi. 8 (Înv) Îndeplinire a unei dorințe. 9 Îndeplinire a cuvântului, poruncii, ordinului cuiva. 10 Urmare a sfatului cuiva. 11 Supunere față de stăpân, mai-mare, superior, părinte. 12 (Îe) A da cuiva o clipă de ~ A da cuiva atenție, importanță. 13 (Bis) Împlinire a dorinței (tainice) exprimate în rugăciune. 14 (Înv) Supunere față de o instituție, de o cârmuire. 15 (Înv; îs) ~ a spre domnul țării Supunere a vasalului față de domnitor. 16 (Îe) A fi (sau a rămâne, a sta etc.) sub ~ a cuiva A face voia cuiva. 17 (Înv; îe) A fi (încă, tot) sub ~ a părinților A fi minor. 18 (Bis) Ucenicie înainte de a intra în cinul bisericesc. 19 (Bis) Slujire a unui călugăr sau călugărițe mai tânăr(ă) la unul sau una mai bătrân(ă). 20 (Bis; înv; îe) Dat de (sau spre, la) ~ Orânduit (ca o pedeapsă) să slujească în cinul călugăresc. 21 (Mil; înv; îe) A fi sub ~ a cuiva A fi sub comanda cuiva. 22 (Fig; îs) ~ a inimii Lăsare în voia sentimentelor, pasiunilor. 23 (Fig) Acționare după un criteriu rațional, corect, verificat prin experiență. 24 Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi. 25 (Med) Auscultație.

ASCULTARE sf. 1 Faptul de a asculta: cu ~a mai multe înveți (GOL.) 2 A da ~, a lua în seamă, a urma (povețele, părerile cuiva), a se supune: nu vrea să dea ~ la sfaturile mele 3 Supunere: a aduce la ~ 4 Stăpînire, dominațiune, autoritate: s’au închinat sub ~a lui Vladislav (N.-COST.) 5 Supunere a unui călugăr către mai marii mănăstirii, slujbă pe care o face el pe lîngă unul din aceștia, ca să probeze că e demn de tagma călugărească, poslușanie: starețul îl rîndui spre ~ la un bătrîn sihastru (NEGR.) contr. NEASCULTARE.

ASCULTARE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta.

ASCULTARE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. 1. Urmărire atentă a ceea ce se spune, se cîntă etc. Urmează cîteva clipe de tăcere, de ascultare încordată. SAHIA, N. 44. Nu e cine să-ți dea o clipă ascultare. BENIUC, V. 94. 2. Auscultație. 3. Examinare a unui elev asupra celor învățate. Învățătura mea s-a sfîrșit și... venim mini în fața măriei-tale, la ascultare. SADOVEANU, D. P. 23. ◊ Ascultarea martorilor = luarea unei depoziții oficiale; audiere. 4. (Adesea în legătură cu verbul «a da») Conformare, supunere, împlinire, satisfacere a dorinței sau a poruncii cuiva. Domnul se înduplecă și dete ascultare acestor cereri. ISPIRESCU, M. V. 3. Sora nu dă ascultare Vorbelor ce i s-au zis. BOLINTINEANU, O. 56. ◊ Expr. (Învechit) A fi (sau a se afla, a rămîne, a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi (sau a se afla etc.) în slujba, sub autoritatea, în stăpînirea cuiva, a fi dependent de cineva, a asculta de cineva, a fi subordonat cuiva. Fiul de împărat rămase sub ascultarea hoțului, ca să învețe meșteșugul de la dînsul. ISPIRESCU, L. 369. Aceștia [călărașii de țară] stau subt ascultarea hatmanului. BĂLCESCU, O. II 118.

ASCULTARE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. (Înv.) A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea cuiva, a asculta de cineva. ♦ Făgăduință de deplină supunere făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism.

ASCULTARE ~ări f. v. A ASCULTA.A da ~ a asculta. A fi sub ~area cuiva a se afla (a fi) în slujba cuiva; a se afla sub autoritatea cuiva. /v. a asculta

ascultare f. fapta de a asculta și rezultatul ei: luare aminte, supunere.

ascultáre f. Acțiunea de a asculta o dată. Supunere.

ASCULTATU (pl. -turi) sf. = ASCULTARE.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ascultare (încordare a auzului, supunere) s. f., g.-d. art. ascultării; pl. ascultări

ascultare (încordarea auzului, supunere) s. f., g.-d. art. ascultării; pl. ascultări

ascultare s. f., g.-d. art. ascultării; pl. ascultări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASCULTARE s. 1. audiere. (~ unei înregistrări.) 2. chestionare, examinare, interogare, (înv.) procitanie. (~ unui elev.) 3. cumințenie, docilitate, supunere, (livr.) obediență, (rar) cuminție, sumisiune, supușenie, (înv.) ascultământ, plecăciune, subordinație. (A dovedit multă ~.)

ASCULTARE s. 1. chestionare, examinare, interogare, (înv.) procitanie. (~ unui elev.) 2. cumințenie, docilitate, supunere, (livr.) obediență, (rar) cuminție, sumisiune, supușenie, (înv.) ascultămînt, plecăciune, subordinație. (A dovedit multă ~.)

Intrare: ascultare
ascultare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascultare
  • ascultarea
plural
  • ascultări
  • ascultările
genitiv-dativ singular
  • ascultări
  • ascultării
plural
  • ascultări
  • ascultărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ascultare, ascultărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: neascultare
    • 1.1. Urmărire atentă a ceea ce se spune, se cântă etc. DLRLC
      • format_quote Urmează cîteva clipe de tăcere, de ascultare încordată. SAHIA, N. 44. DLRLC
      • format_quote Nu e cine să-ți dea o clipă ascultare. BENIUC, V. 94. DLRLC
    • 1.2. Auscultație. DLRLC
      sinonime: auscultație
    • 1.3. Examinare a unui elev asupra celor învățate. DLRLC
      • format_quote Învățătura mea s-a sfîrșit și... venim mîni în fața măriei-tale, la ascultare. SADOVEANU, D. P. 23. DLRLC
      • 1.3.1. Ascultarea martorilor = luarea unei depoziții oficiale. DLRLC
        sinonime: audiere
    • 1.4. (Adesea în legătură cu verbul «a da») Conformare, supunere, împlinire, satisfacere a dorinței sau a poruncii cuiva. DLRLC
      • format_quote Domnul se înduplecă și dete ascultare acestor cereri. ISPIRESCU, M. V. 3. DLRLC
      • format_quote Sora nu dă ascultare Vorbelor ce i s-au zis. BOLINTINEANU, O. 56. DLRLC
      • chat_bubble A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Fiul de împărat rămase sub ascultarea hoțului, ca să învețe meșteșugul de la dînsul. ISPIRESCU, L. 369. DLRLC
        • format_quote Aceștia [călărașii de țară] stau subt ascultarea hatmanului. BĂLCESCU, O. II 118. DLRLC
    • 1.5. Făgăduință de deplină supunere față de Biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. DEX '09
etimologie:
  • vezi asculta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.