asémenea [At: (cca. 1550) Mss, ap. HEM 1843 / V: (înv) aseamene, aseam-, aseamin-, -me, (reg) -mine, -minea, asămine, asămin-, -ni, -merea / E: ml assimilis] 1-2 ai, av Asemănător. 3-4 sf, ain (Înv; mpl; îf aseamenile; șîs cel (de) -) Seamăn. 5 smf (Rar; adeseori construit cu articolul nehotărât) Persoană care este egal social sau se aseamănă cu cineva. 6 av La fel Si: deopotrivă, identic, (pop) așijderea. 7 a (De obicei la începutul unei propoziții sau fraze) Formulă de continuare a comunicării care indică adăugarea altor informații Si: tot așa, tot astfel, la fel, în același fel, pe lângă acestea, (pop) așijderea. 8 ain Așa de (mare, puternic, bun, deosebit etc.). 9 av (Înv; îe) A face ~ cu pământul A face una cu pământul. 10 ain (Spc; d. figuri geometrice) Care are unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 11 ain (Înv; d. terenuri) Neted. 12 av (Înv; îlav) – cu drumul Paralel cu drumul.

ASÉMENEA² adv. (Astăzi mai ales precedat de prepoziția «de») 1. Tot așa, tot astfel, în același fel (rînd etc.), tot ca mai înainte, deopotrivă. Asemenea și [fratele] cel mijlociu... plecă și el spre apus. ISPIRESCU, L. 33. Să-i zici Păsărilă... nu greșești; să-i zici Lățilă... nici atîta, să-i zici Lungită... asemenea. CREANGĂ, P. 245. 2. Pe lîngă acestea, și..., încă, mai; cu acest prilej. Tu-mi cei chiar nemurirea mea în schimb pe-o sărutare. Dar voi să știi asemenea Cît te iubesc de tare. EMINESCU, O. I 173. Pe dealul numit Zamca, la apus de sat, se zice asemenea că a fost odinioară o cetate de piatră. ODOBESCU, S. II 170. [Adunarea sau soborul a toată țara] se convocau de domn pentru facerea legilor... Ele judecau asemenea în pricinile de vini mari politice. BĂLCESCU, O. II 13. – Variante: asémene (EMINESCU, N. 15, NEGRUZZI, S. I 5), asémeni adv.

ASÉMENEA² adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...). 2. Pe lîngă aceasta; încă, mai; totodată. [Var.: asémene, asémeni adv.] – Lat. assimile.

ASÉMENEA² adv. 1) Tot așa; în același fel; deopotrivă. 2) Pe lângă aceasta; încă; mai. /<lat. assimile

asemenea a. 1. unul ca și altul, deopotrivă; 2. astfel de: un asemenea împărat. [Lat. ASSIMILE]. ║ adv. tot așa, deopotrivă.

asémenea (est) și asémenĭ (vest) adj. fix (lat. ad-sĭmilis. V. semenea). Identic, egal: acest copil e asemenea cu tatăl luĭ. Ast-fel de, așa: n’am maĭ văzut asemenea om (maĭ rar un asemenea om), ochiĭ unuĭ asemenea om, unor asemenea oamenĭ. Adv. Tot așa, identic, egal: s’a purtat asemenea. – Se zice și de aseménea și tot asemenea (ca adv.). Vechĭ sémenea, adv.

asemeni¹ a, av vz asemenea

asémine ain, av vz asemenea

semenea^[1] av vz asemenea

sémenea (scris și semenrea, -erea și -ere) adv. (lat. sĭmĭlis. V. semăn 2, asemenea). Vechĭ. Asemenea.

semeneá adv. (lat. sĭmĭlis, adj). Vechĭ. Asemenea.

!asemenea¹ adv. (~ lui; Mulțumesc, ~ (și ție)!)

asemenea³ adv. (se poartă ~ mie)

asémenea adv., adj. invar.

asemenea

asemenea, invar. (v. atare).

ASÉMENEA adv., adj. 1. adv. v. întocmai. 2. adj. invar. v. asemănător. 3. adj. invar. astfel, așa, atare. (O ~ problemă...)

ASEMENEA adv., adj. l. adv. absolut, aidoma, aievea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai, (înv. și pop.) așijderea, (Mold. și Bucov.) liștai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tistaș, (prin nord-estul Olt.) tixlim, (înv.) atocma, tij, tocmai. (Este ~ cu tatăl său.) 2. adj. invar. analog, apropiat, asemănător, corespondent, înrudit, similar, (înv.) asemănat, podobnic, semănător. (Două lucruri ~.) 3. adj. invar. astfel, așa, atare. (~ problemă...)

asémenea adj. – 1. Egal, asemănător, identic. – 2. Astfel (de), atare. – 3. (Adv.) Tot așa, deopotrivă, la fel. – Var. asemeni, asemene. Lat. assĭmĭlis (DAR; Iordan, Dift., 119; Pușcariu, Dacor., III, 399), cu regresiunea rotacismului *asemere › asemene. Cf. asemăna. – Der. asemeni, vb. (înv., a nivela, a egala).