ASEMĂNAT, -Ă, asemănați, -te, adj. (Înv.) Asemănător. ♦ (Adverbial) În conformitate cu..., conform cu... – V. asemăna.

asemănat¹ sn [At: DA / V: (înv) asăm-, (reg) asămân- / E: asemăna] Asemănare (2).

asemănat², ~ă [At: ESOP (1812), ap. GCR II, 209 / V: (înv) asăm-, (reg) asămân- / E: asemăna] 1 a (Înv) Nivelat. 2 a Identic. 3 a Asemănător. 4 av (Înv) În conformitate cu...

ASEMĂNAT I. adj. p. ASEMĂNA ¶¶ contr. NEASEMĂNAT. II. adv. După, potrivit cu, conform cu: ~ cu înțelegerea ce avusesem cu Bathori (BĂLC.).

ASEMĂNAT, -Ă, asemănați, -te, adj. (Înv.) Asemănător. ♦ (Adverbial) în conformitate cu..., conform cu... – V. asemăna.

ASEMĂNAT, -Ă, asemănați, -te, adj. (Învechit; al doilea termen al comparației este la dativ sau, mai adesea, se introduce prin prep. «cu») Socotit identic cu...; care seamănă, se aseamănă, este la fel cu...; asemănător. Aflăm la noi obiecte antice, asemănate cu altele multe ce s-au descoperit aiurea. ODOBESCU, S. III 627. După aceea le trimise acasă capul lui Andrei Bathori, pe care-l bălsămise. Ungnad puse îndată de scoase un portret după cap, foarte asemănat. BĂLCESCU, O. II 267. ♦ (Adverbial) În conformitate cu...; conform, potrivit cu... Îndată ce Mihai-vodă se întoarse în capitala țării, asemănat cu înțelegerea ce avusese cu Bathori, el chemă pe ceaușul turcesc. BĂLCESCU, O. II 174.

ASEMĂNAT, -Ă, asemănați, -te, adj. (Înv.) Asemănător. – V. asemăna.

asămănat, ~ă a vz asemănat

asămânat, ~ă a vz asemănat

ASEMĂNAT adj. v. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar.

asemănat adj. v. ANALOG. APROPIAT. ASEMĂNĂTOR. ASEMENEA. CORESPONDENT. ÎNRUDIT. SIMILAR.

Asemănat ≠ deosebit