asista [At: DACIA LIT. 265/10 / Pzi: asist, (înv) -tez / E: lat assistere, fr assister] 1 vi A fi de față (la un eveniment). 2 vt A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, apăra etc.

*ASISTA. (asist) I. vb. intr. A fi de față: n’am asistat la ultima ședință. II. vb. tr. A da sprijin cuiva, a-l ajuta la îndeplinirea unui lucru: l-am asistat Ia despuierea scrutinului [fr.].

ASISTA, asist, vb. I. 1. Intranz. (Adesea cu determinări introduse prin prep. «la») A fi de față, a lua parte. Sute de mii de oameni au asistat la frumoasele spectacole de artă date de ansamblurile tineretului din toate țările ale căror delegații au participat la cel de-al IV-lea Festival mondial al tineretului și studenților pentru pace și prietenie, ținut la București între 2 și 16 august 1953. ▭ Lăsase tractoriștilor cisterne cu motorină și asistase la ședința de seară a brigăzii. MIHALE, O. 52. Bozan, ori de cîte ori aude că se scoate o nouă locomotivă, vine să asiste. SAHIA, N. 35. Olimpie sosește la Golești... zicînd că era chemat la Tîrgoviște ca să se înțeleagă cu Ipsilante despre planul de campanie ce trebuia să adopte... Olimpie izbutește a convinge pe Tudor să meargă să asiste și el la acel consiliu de război. GHICA, S. 112. 2. Tranz. A fi de față lîngă cineva spre a-l ajuta, a-l apăra, a-țl încuraja. Avocatul asistă pe împricinat la judecarea procesului. ▭ Venea desigur să asiste pe tata în necazul ce avea cu mine. SADOVEANU, N. F. 156.

ASISTA, asist, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lîngă cineva pentru a-l ajuta. – Fr. assister.

ASISTA vb. I. 1. intr. A lua parte, a fi prezent, a participa. 2. tr. A sta pe lîngă cineva pentru a-l putea ajuta. ♦ (Jur.; despre avocați) A se prezenta alături de o persoană în fața unui organ de jurisdicție pentru a-i apăra interesele. [P.i. asist. / < fr. assister, cf. lat. assistere – a fi alături].

ASISTA vb. I. intr. a fi prezent, a participa (la ceva). II. tr. a sta pe lângă cineva pentru a-l putea ajuta; a acorda asistență. ◊ (jur.; despre avocați) a se prezenta altături de o persoană în fața unui organ de jurisdicție pentru a-i apăra interesele. (< fr. assister, lat. assistere)

A ASISTA asist 1. intranz. A lua parte; a se afla prezent (pentru a vedea, a asculta). ~ la ședință. 2. tranz. (persoane) A susține aflându-se alături. /<fr. assister, lat. assistare

asistà v. 1. a fi de față; 2. a veni într’ajutor.

⦿AZISTA... = ASISTA... cu grafie învechită

*asíst, a -á v. intr. (fr. assister, d. lat. assistere. V. con-, in-, per- și sub-sist, de-zist). Îs prezent: asist la o ședință. V. tr. Ajut: a asista un nenorocit. – Fals azist.

asista (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asist, 2 sg. asiști, 3 asistă; conj. prez. 1 sg. să asist, 3 să asiste

asista (a ~) vb., ind. prez. 3 asistă

asista vb., ind. prez. 1 sg. asist, 3 sg. și pl. asistă

asista

asist.

ASISTA vb. 1. a participa. (A ~ la comemorare.) 2. a ajuta, a secunda. (Îl ~ la operație.)

ASISTA vb. 1. a participa. (A ~ la comemorare.) 2. a ajuta, a secunda. (Îl ~ la operație.)

A asista ≠ a absenta, a lipsi