ASPRU¹, aspri, s. m. Monedă turcească de argint, cu circulație în Țările Române între sec. XV-XIX. – Din ngr. áspron.

aspru¹ sm [At: (1471), ap. HEM 1882 / Pl: ~ri și (înv) -re sn / E: ngr άσπρον] (Înv) 1 Cea mai mică monedă turcească de argint, valorând în sec. XVII a 6-a parte dintr-un potronic de argint. 2 Mică monedă de argint de 22 bani.

‡ASPRU² sm. 🪙 Monedă veche de argint de origine turcească a cărei valoare a variat foarte mult în decursul vremurilor; în sec. al XVII-lea 12 aspri făceau cît un „florint” sau cît doi „potronici” de argint (🖼 251) [ngr. άσπρον].

ASPRU¹, aspri, s. m. Monedă turcească de argint, cu circulație în țările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron.

ASPRU¹, aspri, s. m. (Învechit) Monedă turcească de valoarea cea mai mică, care a circulat și în Principatele Romîne încă din secolul al XV-lea. Îl opri în Țarigrad cu leafă din haznaua împărătească, și peste cîteva luni îi mai adăogi și douăzeci aspri tain pe zi. ODOBESCU, S. A. 156.

ASPRU¹, aspri, s. m. Monedă turcească cu circulație în Principatele Romîne începînd din secolul al XV-lea. – Ngr. aspron.

ASPRU² ~i m. Monedă turcească care a circulat și în țările române în sec. XV-XIX. [Sil. as-pru] /<ngr. áspron

aspru m. odinioară, mică monedă de argint: Mircea cel Bătrân plătia Turciei în 1383 un tribut de 3000 aspri. [Gr. bizantin ÁSPROS, alb, după coloarea monedei].

1) áspru m., pl. așpri (ngr. áspron, alb. d. lat. asper, ban noŭ, curat, alb). Monetă veche de argint de valoare variabilă. – În sec. XVI un galben venețian saŭ un sultanin (al sultanuluĭ ) valora 60 așpri. Așpriĭ ceĭ noĭ, care umblau în Mold. și Munt. pe la 1620, nu maĭ eraŭ considerațĭ ca banĭ de argint, și se făcea deosebire între vechĭ u aspru, care era de argint, și cel noŭ (suflat cu argint), care după un timp îșĭ arăta arama. De aicĭ expresiunea a-țĭ arăta arama, a-țĭ arăta defectele (Iorga, Negoț. 214 și 221). Leu vechĭ era împărțit în 40 de parale, ĭar paraŭa în 3 așpri (turc. akčé), care se numeaŭ și lețcăĭ (Șăin. Infl. Or.).

ASPRIȘOR² sm. 🪙 dim. ASPRU² (HASD.).

aspru² s. m., art. asprul; pl. aspri, art. asprii

aspru² s. m., art. asprul; pl. aspri, art. asprii

aspru s. m., pl. aspri, art. asprii

aspru, pl. m. aspri

aspru (aspri), s. m. – Veche monedă turcească de argint, care a circulat în țările romîne, începînd cu sec. XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în sec. XVII, și 1/80 dintr-un leu (adică o lețcaie sau o jumătate de para), la începutul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspră. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. asprŭ. Cuvîntul sp. figurează deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45.