ASTMATIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus.

astmatic, ~ă [At: DA / V: asm~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr asthmatique, lat asthmaticus] 1-10 smf, a (Persoană) care suferă de astm (1-5). 11-15 a Cauzat de astm (1-5). 16-20 a Privitor la astm (1-5). 20-25 a De astm (1-5).

*ASTMATIC, ⦿ ASMATIC, -ICĂ adj. sm. f. 🩺 Care sufere de astmă; fig.: suflarea de monstru ~ a locomotivei (CAR.) [fr. asthmatique].

ASTMATIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m., s. f. (Persoană) care suferă de astmă. 2. Adj. Cauzat de astmă. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus.

ASTMATIC, -Ă, astmatici, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) care suferă de astmă. Olimpia, grasă, astmatică, abia se mișca, vărsînd lacrimi fierbinți pentru cumnata ei. BART, E. 257. 2. Care provine din astmă, cauzat de astmă. Tuse astmatică.

ASTMATIC, -Ă, astmatici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astmă. 2. Adj. Cauzat de astmă. Tuse astmatică. – Fr. asthmatique (lat. lit. asthmaticus).

ASTMATIC, -Ă adj. 1. (adesea s.) (Suferind) de astmă. 2. Cauzat de astmă. [Cf. fr. asthmatique, lat. asthmaticus].

ASTMATIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de astmă. (< fr. asthmatique, lat. asthmaticus)

ASTMATIC² ~ci m. Persoană care suferă de astmă. [Sil. ast-ma-] /<fr. asthmatique, lat. asthmaticus

*astmátic, -ă adj. (vgr. asthmatikós). De astmă: afecțiune astmatică. S. m. și f. Bolnav de astmă.

astmatic (desp. ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmatici; adj. f., s. f. astmatică, pl. astmatice corectat(ă)

astmatic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmatici; adj. f., s. f. astmatică, pl. astmatice

astmatic adj. m., s. m. (sil. ast-), pl. astmatici; f. sg. astmatică, pl. astmatice

astmatic.