2 definiții pentru astragaci
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
astragaciu n. Mold. unealtă, în formă de hârleț, cu care cismarul întinde talpa: între calupuri, astragaciu, bedreag, dichiciu și alte custuri tăioase CR. [Cf. ung. ESZTERGÁZNI, a da la strung].
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
astragaci (-ce), s. n. – Unealtă de cizmărie folosită la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute pe dos. Mag. esztergázni „a întoarce” (Scriban); finalul, prin analogie cu trăgaci. Nu este probabilă ipoteza lui Philippide, ZRPh., 1907 p. 294 și Pascu, Suf., 198, bazată pe lat. extrahere.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: astragaci
astragaci substantiv neutru
| substantiv neutru (N58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)