astupare sf [At: LB / Pl: ~ări / E: astupa] 1 Umplere cu câlți a unei găuri sau spărturi Si: astupat¹ (1), astupătură (1). 2 Umplere a unei deschizături Si: astupat¹, astupătură (2). 3 Înfundare a unei sticle Si: astupat¹ (3), astupătură (3). 4 (Reg; pan) Constipație. 5 Acoperire a unei intrări cu troiene Si: astupat¹ (5), astupătură (5). 6 Zidire a unei intrări Si: astupat¹ (6), astupătură (6). 7 Barare a unui drum Si: astupat¹ (7), astupătură (7). 8 Facere să nu se mai cunoască un drum Si: astupat¹ (8), astupătură (8). 9 Izolare a unui obiect de aer, de lumină Si: astupat¹ (9), astupătură (9). 10 Ascundere. 11 Înmormântare. 12 Nimicire. 13 Ștergere a amintirii Si: astupat¹ (13), astupătură (13).

ASTUPARE s. f. Acțiunea de a astupa. 1. Umplere, înfundare. Astuparea cu pămînt a unei găuri. 2. Închidere; acoperire. Astuparea unei uși. Astuparea unei ferestre.

ASTUPARE, astupări, s. f. Acțiunea de a astupa.

astupare s. f., g.-d. art. astupării; pl. astupări

!astupare s. f., g.-d. art. astupării; pl. astupări

astupare s. f. (sil. mf. -stu-), g.-d. art. astupării; pl. astupări

ASTUPARE s. 1. v. obturație. 2. acoperire, închidere. (~ deschizăturii.) 3. v. obliterație.

ASTUPARE s. v. constipație.

ASTUPARE s. 1. astupat, închidere, înfundare, obturare, obturație. (~ unui canal, unei conducte.) 2. acoperire, închidere. (~ deschizăturii.) 3. (MED.) înfundare, obliterare, obliterație, obstrucție, ocluziune. (~ ureterului.)

astupare s. v. CONSTIPAȚIE.

Astupare ≠ destupare