ASUPRIRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală. – V. asupri.

asuprire sf [At: URICARIUL XI, 354 / Pl: ~ri / E: asupri] 1 Încălcare a drepturilor cuiva Si: asupriciune (1), asuprit¹ (1), asupritură (1). 2 Nedreptățire. 3 Învinovățire pe nedrept Si: asupriciune (3), asuprit¹ (3), asupritură (3). 4 Prigonire. 5 Exploatare. 6 (Înv) Constrângere. 7 (Înv) Exagerare. 8 (Înv) Atac prin surprindere Si: asupriciune (8), asuprit¹ (8), asupritură (8). 9 (Imp) Chinuire.

ASUPRIRE sf. 1 Faptul de a asupri ¶ 2 Împilare, nedreptate, prigonire: nimănui cît mai mică ~ să nu-i facem (ȚICH.).

ASUPRIRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; asupreală. – V. asupri.

ASUPRIRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; oprimare, împilare, prigonire. V. exploatare. Pămîntul colectivei să respire, Să-nceapă a-și da măsura forței sale, Ca omul smuls pe veci din asuprire. BANUȘ, în POEZ. N. 45. Țara geme subt asuprirea Tomșei. NEGRUZZI, S. I 138. Asuprire de clasă = dominație a claselor exploatatoare asupra celor exploatate; ansamblul măsurilor represive folosite în vederea exploatării. Asuprire națională = oprimare politică, economică și culturală a națiunilor și minorităților naționale de către clasele exploatatoare ale națiunii dominante, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare împotriva exploatatorilor, de a menține dominația claselor exploatatoare. Statul democrat-popular a lichidat cu mînă fermă regimul de sălbatică asuprire națională aplicat minorităților sub capitalism, a acordat drepturi egale minorităților naționale și a creat cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea multilateralăa naționalităților din Romînia. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 694.

ASUPRIRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei.

asuprire f. fapta de a asupri si rezultatul ei: vexațiune, tiranie.

asupríre f. Persecuțiune, opresiune.

asuprire (desp. -su-pri-) s. f., g.-d. art. asupririi; pl. asupriri

asuprire (-su-pri-) s. f., g.-d. art. asupririi; pl. asupriri

asuprire s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. asupririi; pl. asupriri

ASUPRIRE s. v. constrângere, forțare, obligare, silire.

ASUPRIRE s. v. oprimare.

ASUPRIRE s. exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

asuprire s. v. CONSTRÎNGERE. FORȚARE. OBLIGARE. SILIRE.

ASUPRIRE. Subst. Asuprire, asupreală (pop.), oprimare, împilare, exploatare, prigonire, prigoană, urgisire (înv. și pop.), persecuție, persecutare, oropsire; subjugare, înrobire, supunere, opresiune; robie, robire, sclavie, sclavaj (rar), șerbie, vecinie (înv.), vecinătate (înv.), iobăgie, rumânie (înv.). Despotism, despoție, tiranie, absolutism, samavolnicie, teroare, terorism, terorizare, dictatură, totalitarism, autocrație. Asuprit, sărman, împilat, oropsit, năpăstuit; sclav, ilot, rob, șerb (înv.), vecin (înv.), iobag, rumân, clăcaș. Asupritor, împilator, prigonitor, opresor, exploatator; despot, tiran, satrap, autocrat, dictator. Adj. Asuprit, oprimat, împilat, exploatat, prigonit, urgisit (pop.), năpăstuit, persecutat, oropsit, obidit, înrobit, robit, supus. Împilator, exploatator, persecutor, subjugator (rar), înrobitor, opresiv, samavolnic, despotic, tiranic, tiranicesc (înv.), tirănesc (înv.), satrapic, autocratic, autocrat, dictatorial, absolutist. Vb. A asupri, a oprima, a împila, a prigoni, a urgisi (pop.), a năpăstui, a persecuta, a oropsi; a subjuga, a înrobi, a robi, a supune. A exploata, a jefui, a jecmăni, a suge sîngele cuiva, a lua zece piei de pe cineva, a tiraniza, a teroriza, a tirăni (înv.). A fi asuprit, a se afla (a fi, a trăi) sub călcîi, a se afla (a fi, a trăi) sub dominația cuiva; a robi, a șerbi (înv.), a iobăgi, a clăcăși. Adv. Sub jug, sub călcîi. V. deposedare, iobăgie, neîndurare, țăran, umilință.