ATARE, atari, adj. pron. (antepus) Astfel de...; asemenea. O atare problemă. ◊ Loc. conj. Ca atare = deci, în consecință. – Lat. eccum-talem.

atare [At: (a. 1582) PALIA, ap. GCR 77/31 / Pl: invar, (îvr) ~ri / E: ml talis] 1 anh Astfel. 2 anh Oarecare. 3 anh (Îrg) Vreun, vreo. 4 av (Jur; îlc) Ca ~ În această calitate. 5 av (Îal) În consecință.

ATARE pron. adj. indef. inv. ( ‼ pl. m. f. atari) 1 Așa un(ul); așa fel: nașul său Român și, ca ~, ospătarnic ca tot Românul (RET.) ¶ 2 †Trans. Vre-un(ul), oare-care: să va înpunge boul pre ~ bărbat au muiare (PAL.) [lat. eccum-talem].

ATARE adj. invar. (Precedat de art. nehot. și urmat de substantivul pe care îl determină) Asemenea, astfel de... O atare propunere va fi bine primită de tatăl său. PAS, L. I 120. ◊ Loc. conj. Ca atare = deci, prin urmare, în consecință.

ATARE adj. invar. Astfel de...; asemenea. ◊ Ca ~ deci, prin urmare. /<lat. eccum-talem

ATARE adj. (Ban., Trans. SV) Astfel (de), așa (fel); asemenea. Nu ești atare Dumnedzeu Căruia răul să placă. VCC, 12. Atare. Talis. AC, 329. Nice se lipește nici de o învățătură striină au atare care-i în aleanul besereciei. CAT. B, 3: cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW, s. v. sucui. Etimologie: lat. eccum-talem.

atare pr. astfel de. [V. acătare].

atáre pron. demonstrativ (var. din acătare). Vechĭ. Azĭ lit. În această calitate, asemenea, ast-fel de: eștĭ milostiv, și ca atare l-aĭ ajutat. Vechĭ. Azĭ Trans. Vre-unu, vre-una: atare om. – Pl. tot atare, ca și acătare și cutare.

atare¹ adj. pr. antepus m. și f., g.-d. f. sg. atari; pl. m. și f. atari (atare situație)

atare² (ca ~) loc. adj., loc. adv.

atare¹ adj. pr. antepus m. și f. g.-d. f. sg. atari pl. m. și f. atari

atare adj. invar.

atare invar. (un atare om, o atare femeie, unui atare om, unei atare femei, atare oameni (femei), unor atare oameni (femei)).

ATARE adj. invar. v. oarecare, vreun.

ATARE adj. invar. v. asemenea.

ATARE adj. invar. asemenea, astfel, așa. (O ~ problemă.)

atare adj. v. OARECARE. VREUN.

atare adv. și pron. indef. – Astfel, de asemenea. – Mr. a(h)tare, megl. ftari, (h)tari. Lat. tālis „asemenea” ar fi suficient pentru a explica forma rom. (pentru -a, cf. acătare). Totuși, formele dialectale, ca it. (co)tale, v. fr. itel (› fr. tel), v. prov. aital (› prov. tal), v. sp. atal (› sp. tal), indică faptul că este vorba de o compunere, care probabil nu este aceeași în toate cazurile (cf. REW 8543). Pușcariu 159 se gîndește la o compunere *eccum talis sau atque talis; însă în DAR îl consideră pe a- inexplicabil. *Eccum talis este forma care pare cea mai potrivită cu mr. și megl. Este cuvînt invariabil (ca și care, cutare); totuși, uneori apare un pl. analogic atari.