atins¹ sn [At: POP, ap. HEM 2056 / Pl: ~uri / E: atinge] (Îvr) 1-9 Atingere (1-3, 10). 10 Atacare. 11 Atingere (12). 12 Lovire. 13 Jignire. 14-15 Atingere (15-16). 16 Asemănare.

atins², ~ă a [At: (a. 1645) EUSTRATIE, ap. GCR I, 115 / Pl: ~nși, ~e / E: atinge] 1 Contactat². 2 Până la care s-a ajuns. 3 (D. un scop) Îndeplinit². 4 Impresionat². 5 (D. obiecte) Apucat². 6 Alipit². 7 Menționat². 8 Gustat². 9 Posedat². 10 Lovit². 11 Jignit².

ATINS I. adj. 1 p. ATINGE ¶¶ contr. NEATINS ¶ 2 🩺 Lovit (de o boală): a fost ~ de alienațiune mentală. II. sbst. Faptul de a (se) atinge.

ATINS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală gravă. Atins la plămîni. ♦ Fig. Impresionat, mișcat, înduioșat. 2. (Despre persoane) Lovit de o vorbă sau o aluzie jignitoare; ofensat. La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit atinși: cel cu pricina a rămas ca opărit. CREANGĂ, A. 156.

ATINS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală (gravă). ♦ Fig. Impresionat, mișcat. 2. Ofensat. – V. atinge.

atins a. fig. 1. înduioșat; 2. ofensat: atins de purtarea lui.

atíns, -ă adj. Ofensat. (după fr. touché). Mișcat, emoționat.

*atíng, atins, a atinge v. tr. (lat. attingere, it. attingere, fr. atteindre. V. contact). Ajung, pun mîna: a atinge fructele din pom cu mîna, cu prăjina. Fig. (fr. toucher). Mișc, emoționez: vaĭetele săraculuĭ l-aŭ atins. Supăr, ofensez: s’a simțit cam atins de gluma ta. Barb. A-țĭ atinge scopu (fr. atteindre le but) îld. a-țĭ ajunge scopu. V. refl. Vin în contact: m’am atins de un gard văpsit de curînd și m’am murdărit. Fig. Pun mîna (fur saŭ vatăm): nu te atinge de banu, de onoarea altuĭa!

ATINS adj. v. emoționat, impresionat, insultat, înduioșat, jignit, mișcat, ofensat, tulburat, ultragiat.

atins adj. v. EMOȚIONAT. IMPRESIONAT. INSULTAT. ÎNDUIOȘAT. JIGNIT. MIȘCAT. OFENSAT. TULBURAT. ULTRAGIAT.

atins,-ă, atinși, -se adj. 1. furat. 2. bătut. 3. beat. 4. nebun

a fi atins de filoxeră expr. (iron.) a fi nebun.