13 definiții pentru atlet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ATLET, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

ATLET, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

atlet, ~ă [At: DA / Pl: ~eți, ~e / E: fr athlète, lat athleta] 1 sm (Ant) Luptător sau gimnast profesionist în jocurile publice. 2 sm (Ant; pex) Om cu o mare forță fizică. 3 smf Sportiv care practică atletismul. 4 smf Persoană cu o constituție fizică robustă și armonioasă. 5 (Fig; rar) Luptător de frunte pentru o doctrină, o idee etc.

*ATLET sm., *ATLE (pl. -ete) sf. 1 🏛 Luptător care lua parte la jocurile publice din vechea Grecie 2 Pr. ext. Om voinic, puternic, deprins cu exercițiile trupului (🖼 260): era voinic, cu o musculatură de atlet (VLAH.) 3 fig. Cel ce ia parte cu înverșunare la o luptă de idei, de principii, etc.: atleți ai credinței, ai libertății [fr. athlète].

ATLET, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Persoană care practică exerciții de atletism. Atletele sovietice au făcut o cursă deosebit de spectaculoasă. SCÎNTEIA, 1950, nr. 1886. ♦ Fig. Persoană cu o constituție fizică robustă. ♦ Fig. Luptător. Ștefan cel Mare a fost numit de contemporani atlet al creștinătății.

ATLET, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ Fig. Persoană cu o constituție fizică robustă. – Fr. athlète (lat. lit. athleta).

ATLET, -Ă s.m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ (Fig.) Om voinic, puternic, cu o construcție fizică robustă. ♦ (Fig.) Luptător (la circ, la concursuri etc.). [Cf. fr. athlète, it. atleta, lat. athleta, gr. athletes].

ATLET, -Ă s. m. f. sportiv care practică atletismul. ◊ om cu o constituție fizică robustă; luptător (la circ). (< fr. athlète, lat. athleta, gr. athletes)

ATLET ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Sportiv care practică atletismul. 2) fig. Persoană cu o constituție robustă. [Sil. a-tlet] /<lat. athleta, fr. athlete

atlet m. 1. luptător în vechile jocuri și serbări (în Grecia și la Roma); 2. fig. atleți ai libertății; 3. om robust și destoinic.

*atlét m. (vgr. athletés, d. âthlos, luptă). Luptător la jocurile solemne ale vechiĭ Greciĭ. Luptător, gimnastic. Fig. Om robust. V. gladiator, boĭnic, pehlivan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

atlet (desp. a-tlet) s. m., pl. atleți

atlet (a-tlet) s. m., pl. atleți

atlet s. m. (sil. -tlet), pl. atleți

Intrare: atlet
  • silabație: a-tlet info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atlet
  • atletul
  • atletu‑
plural
  • atleți
  • atleții
genitiv-dativ singular
  • atlet
  • atletului
plural
  • atleți
  • atleților
vocativ singular
  • atletule
  • atlete
plural
  • atleților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

atlet, atlețisubstantiv masculin
atle, atletesubstantiv feminin

  • 1. Sportiv care practică atletismul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Atletele sovietice au făcut o cursă deosebit de spectaculoasă. SCÎNTEIA, 1950, nr. 1886. DLRLC
    • 1.1. Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. figurat Luptător. DLRLC DN
      sinonime: luptător
      • format_quote Ștefan cel Mare a fost numit de contemporani atlet al creștinătății. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.